Un moment rar în istoria Bisericii: un tată în fața moaștelor propriei fiice

Există fotografii care surprind un moment, iar altele care spun o întreagă poveste. Imaginea în care Vasile Lazăr, tatăl Sfintei Elisabeta de la Pasărea, se închină la moaștele propriei fiice este una dintre acele scene care depășesc cuvintele și lasă loc reflecției.

Situația este cu adevărat neobișnuită. În mod obișnuit, credincioșii se închină la moaștele sfinților fără a avea o legătură de rudenie cu aceștia. Aici însă, un tată stă înaintea raclei în care se află fiica pe care a ținut-o în brațe, a crescut-o și a văzut-o devenind, prin lucrarea lui Dumnezeu, un model de credință și sfințenie. Este greu să găsim multe exemple asemănătoare în istoria recentă a Bisericii, în care un părinte să ajungă să se închine la moaștele propriului copil canonizat.

Ce putea simți un tată aflat în fața moaștelor fiicei sale? Cum se împletesc într-un asemenea moment dragostea părintească, dorul, recunoștința și smerenia? Probabil că niciun cuvânt nu poate descrie pe deplin ceea ce se petrecea în sufletul său.

Pentru orice părinte, copilul rămâne copil indiferent de vârstă sau de statutul pe care îl dobândește în viață. Și totuși, în acel moment, Vasile Lazăr nu se afla doar în fața fiicei sale, ci și în fața unei sfinte cinstite de Biserică. Este o întâlnire rară între legătura firească de sânge și realitatea duhovnicească a sfințeniei.

Sursa FOTO: Basilica

Vasile Petrovan

Citește și: