Doi arhitecți remarcabili ai Maramureșului, speakeri la evenimentul Heritage In Design 2026 - 2 ore în urmă
Carnea ieftină vine și cu riscuri? Cât de sigură este hrana noastră? - 2 ore în urmă
Asociația ASSOC din Baia Mare organizează o campanie de donații pentru sprijinirea unei familii de refugiați din Irak - 2 ore în urmă
Lecții de recuperare medicală pentru clasele de sportivi de la Liceul Tehnologic Forestier Sighet - 2 ore în urmă
Elevi de la Școala Gimnazială „Al. I. Cuza” Baia Mare, premiați la concursul „Magia Cuvintelor” - 3 ore în urmă
„Fără google. Fără panici”: Mămicile sunt invitate la un eveniment despre sănătatea și dezvoltarea copiilor - 3 ore în urmă
Peste 200 de mașini oprite la control de polițiștii din Leordina, Dragomirești și Bogdan Vodă - 3 ore în urmă
Dan Puric revine în Maramureș pentru lansarea cărții „Încotro, popor român?” - 3 ore în urmă
Pe 7 mai 1987, România anunța oficial extragerea primelor cantități de țiței din Marea Neagră - 4 ore în urmă
Copii la întâlnire cu polițiștii, la Lăpușel - 5 ore în urmă
Carnea ieftină vine și cu riscuri? Cât de sigură este hrana noastră?
De multe ori, cele mai importante întrebări nu apar în urma unor scandaluri uriașe, ci dintr-un simplu moment de ezitare în fața raftului din supermarket. Ne uităm la preț, la termenul de valabilitate, poate la aspectul produsului, dar rareori ne întrebăm cu adevărat cât de sigur este ceea ce punem în coș. Ani la rând, consumatorii europeni au fost obișnuiți să creadă că standardele alimentare din Uniunea Europeană sunt suficiente pentru a garanta siguranța produselor care ajung pe piață. Și, în mare măsură, acest lucru este adevărat. Europa are unele dintre cele mai stricte reguli sanitare din lume. Numai că, într-o economie globalizată, în care marfa circulă rapid între continente, aceste garanții încep să fie puse tot mai des la încercare.
Deschiderea pieței europene către statele Mercosur este prezentată drept o oportunitate economică majoră, mai multe produse, prețuri mai mici, schimburi comerciale mai dinamice. Însă fiecare acord comercial vine și cu un cost ascuns, iar în acest caz costul pare să fie chiar încrederea consumatorului. Recent, în primul transport de carne de pui importat din Brazilia a fost depistat în Grecia cu Salmonella. Vorbim de trei tone de carne congelată. Lotul a fost retras imediat, iar autoritățile au intervenit rapid. Oficial, sistemul a funcționat exact cum ar fi trebuit, dar ce ne facem dacă acesta este doar primul caz descoperit într-un val de importuri care abia începe?
Nu este vorba despre panică și nici despre demonizarea produselor venite din afara Europei. Ar fi superficial să judecăm o întreagă industrie după un singur incident. Brazilia este unul dintre cei mai mari exportatori de carne de pasăre din lume și are propriile mecanisme de control. Însă problema reală nu ține doar de Brazilia, ci de diferențele dintre standarde și de capacitatea Europei de a verifica eficient volume tot mai mari de produse importate.
Fermierii europeni avertizează de ani de zile că producătorii din afara Uniunii Europene funcționează adesea după reguli diferite. În timp ce agricultorii europeni trebuie să respecte norme stricte privind antibioticele, trasabilitatea sau condițiile de producție, în alte regiuni ale lumii standardele pot fi mai permisive. De aici apare și sentimentul că piața europeană riscă să accepte produse mai ieftine, dar obținute în condiții pe care fermierii locali nu și le-ar permite niciodată.
În teorie, controalele sanitare ar trebui să elimine orice risc. În practică însă, realitatea este mai complicată. Verificările nu se fac pentru fiecare transport, ci pe baza analizelor de risc, iar autoritățile veterinare din multe state europene se confruntă deja cu lipsă de personal și cu presiuni logistice tot mai mari. Cu cât importurile cresc, cu atât crește și vulnerabilitatea sistemului.
În România, ANSVSA a transmis că nu există, până în prezent, loturi contaminate provenite din Brazilia care să fi ajuns pe piața locală. Totuși, instituția a anunțat intensificarea controalelor pentru produsele importate din statele Mercosur. Iar acest lucru spune, indirect, că temerile nu sunt chiar nefondate. Poate că întrebarea nu este dacă trebuie să refuzăm complet produsele din import. Poate că întrebarea corectă este cât de mult suntem dispuși să sacrificăm pentru un preț mai mic. Pentru că, în final, alegerea consumatorului devine și o formă de responsabilitate.
În ultimii ani, oamenii au început să fie tot mai atenți la originea produselor, la ingredientele din alimente și la modul în care acestea sunt obținute. Nu este vorba despre naționalism economic și nici despre frică, ci despre nevoia firească de siguranță și transparență. Iar dacă un astfel de incident îi face pe oameni să citească eticheta mai atent și să se gândească de două ori înainte să cumpere carne de pui adusă de la mii de kilometri distanță, atunci poate că această reacție nu este exagerată. Poate că este doar semnul unei neîncrederi care începe să crească într-o piață globală unde viteza comerțului pare, uneori, mai importantă decât siguranța consumatorului.
Vasile Petrovan
Citește și:















