Este cunoscut faptul că natura ne oferă, adesea, cele mai surprinzătoare vești. Una dintre ele vine din inima Carpaților. Vorbim de reîntoarcerea unui animal pe care mulți îl credeau dispărut definitiv din România, elanul european, cel mai mare membru al familiei cervidelor din lume. Masculii pot depăși 2 metri înălțime la greabăn și pot ajunge la o greutate impresionantă de aproape 700 de kilograme. Cu picioarele sale lungi, corpul masiv și coarnele late, ca niște lopeți, elanul este o prezență greu de confundat.
După aproximativ 200 de ani de absență din fauna României, elanul a fost observat din nou. Prima semnalare recentă a venit în decembrie 2025, din zona Hațeg, fiind raportată de Rewilding Romania. De curând, un exemplar a fost observat de două ori într-un interval scurt și în județul Alba. Specialiștii spun că nu este neapărat vorba despre o reintroducere controlată, ci mai degrabă despre un fenomen natural numit recolonizare. Cu alte cuvinte, atunci când habitatul devine din nou prielnic, animalele revin singure în zonele unde au trăit cândva.
Astăzi, populații stabile de elan există în țări precum Polonia, Belarus și Ucraina. Este foarte probabil ca exemplarele observate în România să fi venit din aceste regiuni. Unii experți iau în calcul chiar și contextul actual din Ucraina, unde conflictul ar putea determina animalele să-și caute teritorii mai sigure. Un mascul tânăr, aflat în căutarea propriei zone, poate parcurge sute de kilometri, iar Carpații oferă exact ceea ce are nevoie: liniște, hrană și spațiu.
Puțini știu că elanul nu este un „străin” pentru România. În trecut, trăia în pădurile dese din nordul și estul Carpaților, mai ales în zonele umede, lângă râuri și mlaștini. Era cunoscut local și sub numele de „plotun”. Dispariția sa a fost cauzată în principal de două lucruri: defrișările masive și vânătoarea excesivă. Odată cu reducerea habitatului și presiunea umană, elanul a dispărut treptat din această parte a Europei.
Deși pare impunător, elanul este un animal pașnic. Preferă să evite oamenii și trăiește mai ales solitar. Se hrănește cu frunze, scoarță de copac și plante acvatice, fiind adesea întâlnit în apropierea apelor. Este un excelent înotător și poate traversa râuri sau lacuri fără dificultate. În zilele călduroase, intră în apă nu doar pentru hrană, ci și pentru a se răcori.
Reapariția elanului nu este doar o curiozitate, ci un semnal că ecosistemele din România sunt încă suficient de sănătoase pentru a susține specii mari de faună sălbatică. Mai mult, există inițiative concrete care susțin această revenire. În Parcul Natural Vânători-Neamț, de exemplu, se desfășoară proiecte care vizează reintroducerea elanului în mod controlat.
Deocamdată, nu se poate spune dacă elanul va redeveni o prezență obișnuită în pădurile României. Totul depinde de protejarea habitatelor, de menținerea liniștii în zonele sălbatice și de modul în care oamenii aleg să conviețuiască cu natura. Dar un lucru e sigur: revenirea acestui „gigant pierdut” aduce speranță. Este dovada că natura nu uită și că, uneori, își găsește singură drumul înapoi.
Credit FOTO: Rudolf Ernst
Vasile Petrovan
