Istoricul și publicistul maramureșean Teofil Ivanciuc pregătește o surpriză editorială deosebită cu prilejul împlinirii a 700 de ani de la atestarea documentară a municipiului Sighetu Marmației.
Recunoscut drept un fin cunoscător al istoriei Maramureșului, acesta promovează neobosit valorile și identitatea culturală a zonei, contribuind constant, prin lucrările sale, la redescoperirea și valorificarea patrimoniului local.
Volumul intitulat „Sighetul Marmaţiei 700 (1326 – 2026). Pagini de istorie” va fi o lucrare de referință. Publicistul a dezvăluit, prin intermediul publicației salutsighet.ro, câteva informații care se vor regăsi în volum și care se anunță deosebit de interesante, oferind noi perspective asupra istoriei locale și asupra evoluției Sighetului de-a lungul celor șapte secole.
„Cel mai incredibil lucru despre Sighet mi se pare că este faptul că, între anii 1618-1849, orașul a avut două comunităţi: una burgheză şi cealaltă nobiliară, fiecare cu primarul, consiliul local și cu primăria sa.
Sighetul a fost inițial locuit de oameni liberi, egali unii cu alții din punct de vedere socio-juridic, care aveau cu toții drepturi și obligații egale.
Ei își alegeau neîngrădit și anual conducătorii: un jude primar (judecător șef), care avea o echipă de 4 juzi, aleși dintre „cei 24 de bătrâni”.
Lucrurile s-au schimbat începând cu secolul al XVI-lea, când întâlnim un prim sighetean înnobilat în anul 1515, ca în secolul XVII nobilii să devină majoritari.
Scopul obținerii nobilității era accesul la privilegii, în primul rând scutirea (sau reducerea) de vamă, de taxe și impozite, de obligații militare, de muncă obștească etc.
Desigur, sighetenii se inspiraseră de la românii maramureșeni care locuiau de jur împrejur în sate și care, după cum se știe, formau cea mai numeroasă nobilime rurală scutită parțial de taxe din Regat și mai apoi din Principat, respectiv din Imperiu.
Drept urmare, în anul 1618 găsim primul jude primar al nobililor.
De acum înainte Sighetul a avut doi primari și două consilii, cele două comunități uneori lucrând împreună, alteori dimpotrivă”, se povestește în carte.
El mai relatează: „Începând din secolul XVIII, dacă nu cumva din cel precedent, cele două comunități au avut fiecare câte o primărie: Casa Nobililor, respectiv Casa Orașului, situate în centrul urbei, în apropiere una de alta”.
De asemenea, din relatări anterioare ale domnului Teofil Ivanciuc, rezultă că ziua de 14 mai 1326 este considerată reper istoric și oficial, ca moment al atestării localității Sighetu Marmației.
Mai multe amănunte despre toate acestea vom putea afla în lunile următoare, odată cu finalizarea volumului aflat în lucru.
Îi dorim mult spor și inspirație în finalizarea volumului!
DirectMM.ro
Captură video photo-markus via salutsighet.ro
Sursa foto: salutsighet.ro
Foto deschidere: Gravură reprezentând centrul Sighetului în 1864 (sursa https://teofil-ivanciuc.weebly.com)
Citește și
Părintele Marius N. Lauruc și istoricul Teofil Ivanciuc, despre redescoperirea uneia dintre cele mai vechi biserici de lemn ale ucrainenilor din România
