Din cele mai vechi timpuri ale istoriei neamului omenesc există izvoare scrise și nescrise cu privire la purtarea de grijă a sufletului după moarte, această rânduială firească întâlnindu–se chiar și la popoarele păgâne.
Din învățătură de credință creștin-ortodoxă știm faptul că omul este alcătuit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, din trup muritor și suflet nemuritor. Sufletul, entitate vie, se va înfățișa, la momentul hotărât de Creator înaintea Dreptului Judecător pentru a da de seamă de ceea ce a făcut în viața pământească, adică de felul în care a ales să întrebuințeze darurile primite de la Dumnezeu.
În înțelepciunea Bisericii, a Sfinților și a luminaților Părinți, din punct de vedere liturgic, ziua de sâmbătă a fost consacrată prin excelență pomenirii tuturor celor adormiți în Dreapta Credință. Și tot în zi de sâmbătă, au fost consacrate și stabilite momente speciale de pomenire de obște (comun) a credincioșilor care au trecut la cele veșnice.
Acestea sunt în următoarea ordine după Anul Nou bisericesc (1 septembrie):
– „Moșii de toamnă” (prima Sâmbătă din luna noiembrie, atunci când, de regulă, au loc „Luminațiile”)
– „Moșii de iarnă” (Sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, adică a lăsatului sec de carne)
– „Moșii de vară” (Sâmbăta dinaintea Praznicului Rusaliilor)
– Sâmbetele morților din Postul Mare (începând cu Sâmbăta Sfântului Teodor și până la Sâmbăta lui Lazăr)
Sâmbătă, 14 februarie 2026, în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, se vor oficia slujbe de pomenire pentru cei adormiți în Dreapta Credință.
Ofranda, jertfa și darul nostru este în primul rând, participarea cu multă luare aminte la aceste slujbe. În toată această perioadă se pot aduce la Sfântul Altar pomelnicul, prescură, colac, colivă, untdelemn și vin. Pe lângă acestea, suntem îndemnați să facem fapte de milostenie și să oferim ceva de pomană în numele celor adormiți, pentru că „milostenia este comoara care nu se pierde niciodată” și „pâinea împărțită are gustul mai bun”.
Așadar, Sfânta Biserică ne cheamă pe toți să ne rugăm împreună, să aprindem o lumânare pentru veșnica lor odihnă, fiindcă, dacă nu îi vom pomeni pe cei dragi plecați în eternitate va înseamna că am uitat de ei și iar acest fapt este o lipsă de ajutor direct pentru sufletele care nu se mai pot ruga singure pentru ele însele.
Să nu uităm niciodată faptul că cei pe care îi iubim și îi prețuim nu pleacă niciodată cu adevărat de lângă noi, ci locuiesc în veșnicia și bucuria Împărăției celei veșnice a lui Dumnezeu!, transmite pr. Adrian Dobreanu – Sectorul Cultural și Comunicații Media/ Director Departament Comunicații Media-Online
Veșnica lor odihnă și pomenire din neam în neam și din veac în veac!
Foto: Preasfințitul Părinte Episcop Iustin aprinzând lumânări la mormântul Monahiei Maria Magdalena, mama după trup.
