Reforma pensiilor speciale pare să fi intrat din nou într-o zonă de așteptare prelungită, de data aceasta nu din cauza textului legii sau a neconstitualității, ci dintr-o combinație de proceduri stricte, absențe perfect legale și mandate puse sub semnul întrebării.
Curtea Constituțională ar urma să discute mâine, 11 februarie, legea pensiilor magistraților, însă șansele unei decizii rapide sunt minime. Motivul oficial este lipsa lui Gheorghe Stan, unul dintre judecători, aflat în concediu paternal, un drept prevăzut clar de lege și greu de contestat, indiferent de miza politică a momentului. Concediul a început ieri, 9 februarie, și durează opt zile lucrătoare. Gestul său este privit cu suspiciune în mediul juridic, și nu numai, mai ales după ce, la finalul anului trecut, acesta a blocat o altă ședință prin părăsirea sălii.
În acest context, regulile de funcționare ale CCR sunt simple și neiertătoare. Mai exact, judecătorii care au participat la dezbateri trebuie să fie prezenți și la vot. Dacă unul lipsește, deliberarea nu poate continua. Nu există rezerve, nu există soluții de avarie, iar completul nu poate fi modificat din mers.
Așa se face că o reformă considerată esențială pentru bugetul statului și pentru angajamentele asumate prin PNRR ajunge să depindă de un calendar personal, absolut legal, dar total nepotrivit cu urgența politică a momentului. Ideea e că nevasta omului, judecătoare la Tribunalul București, a născut, iar legea îi permite să fie în concediu paternal. Punct.
Și totuși, dintr-odată, concediul paternal pare să fi devenit un lux suspect. O chestiune personală prost sincronizată. O coincidență suspectă. Unii ar spune chiar că momentul ales e… interesant. Alții se întreabă, mai pe ocolite, dacă nu cumva legea e folosită exact așa cum a fost gândită, ca scut. Desigur, nimeni nu spune asta direct. Doar se sugerează. Foarte discret.
Așa se face că un concediu legal, prevăzut de Legea 210/1999, ajunge să fie analizat politic, mediatic și aproape strategic. Nu mai vorbim despre un tată aflat lângă copilul nou-născut, ci despre judecătorul care lipsește.
Lucrurile devin și mai complicate dacă ne uităm la raportul de forțe din interiorul Curții. Potrivit informațiilor vehiculate din surse apropiate instituției, se pare că votul ar fi extrem de strâns, chiar la limită, iar balanța ar depinde de prezența fiecărui judecător, inclusiv a unuia al cărui cărui mandat este contestat în instanță.
La Curtea de Apel București se judecă deja o cerere de suspendare a decretului de numire al lui Gheorghe Stan. Dacă instanța va decide suspendarea, efectele ar fi imediate, iar ecuația din CCR s-ar schimba complet. Practic, o decizie judecătorească externă ar putea rescrie peste noapte majoritatea din Curte.
În acest context, reforma pensiilor speciale pare mai degrabă suspendată între articole de lege, concedii legale și procese în curs, decât analizată pe fond. Nimeni nu contestă drepturile personale sau regulile procedurale, însă rezultatul este mereu același: o amânare care se prelungește, în timp ce presiunea publică crește.
Pentru Guvern, situația este cu atât mai delicată cu cât proiectul a fost asumat politic și legat direct de obiective financiare importante. Pentru CCR, miza este alta: respectarea strictă a legii, chiar și atunci când aceasta produce blocaje greu de explicat publicului larg.
Până la o clarificare completă, reforma rămâne într-o zonă gri, unde nimeni nu pare vinovat în mod direct, dar unde nimic nu se mișcă fără ca toate piesele să fie, simultan, la locul lor.
Vasile Petrovan
