Sâmbătă, 24 ianuarie, Căminul Cultural din Unguraș a devenit locul unei întâlniri de suflet. Numeroși oameni faini s-au adunat la cea de-a X-a ediție a șezătorii „Tradiție și Identitate”.
Ca de fiecare dată, cei prezenți au îmbrăcat cu mândrie straie populare, readucând la viață farmecul vremurilor de altădată. Atmosfera a fost una plină de voie bună, socializare și tradiții păstrate cu grijă: meșteșuguri străvechi, bucate alese și un decor autentic, care a recreat fidel spiritul șezătorilor de odinioară.
Invitat la acest eveniment a fost și cunoscutul romancier și publicist Walter Übelhart, care consideră acest loc unul deosebit și plin de inspirație.
„Șezătoarea – Tradiție și Identitate” la Unguraș, în Maramureș, ediția X, 2026. Un sat pitoresc, cu oameni deosebiți și, totodată, un spațiu încărcat de istorie și legende care m-au inspirat de-a lungul timpului în scrierile mele.
Am răspuns cu bucurie invitației familiei Nicu și Mia Fărcaș de a participa la această frumoasă manifestare și de a prezenta o scurtă monografie a satului — un loc care a reprezentat un punct important pe harta istoriei medievale a acestui ținut.
Unguraș este un loc unde oamenii au un cult al prieteniei, unde îi recunoști pe cei ai locului după gardurile vii dintre case, după salutul plin de respect pe care îl primești pe ulițele satului.
Pentru mine, Unguraș este un spațiu al creației, un loc intermediar între Baia Mare, unde îmi este sufletul, și Băiuț, unde îmi este inima — Unguraș este locul unde respir și mă inspir. Felicitări și mult respect, dragi ungurășeni!”, a transmis Walter Übelhart pe rețelele de socializare.
Răspunsul gazdelor, Nicu și Mia Fărcaș, nu a întârziat să apară: „Vă mulțumim că ați participat alături de noi la a X-a ediție a sărbătorii noastre modeste, dar făcută cu drag de fiecare dată. Ne-ați spus atâtea lucruri frumoase. Ne-ați refăcut mândri că suntem ungurașeni. De fapt suntem bucuroși că vă avem printre noi. Cine știe poate chiar aveți înaintași ungurașeni. Vorba ceea: unde stă neamțu în Unguraș? Vă apreciem și ne dorim să colaborăm. Putem face multe împreună pentru comunitate și nu numai”.
Oameni harnici și cu drag de tradiție, care au găzduit la ei acasă chiar prima ediție a șezătorii, continuând astfel să păstreze vii obiceiurile și spiritul comunității. Desigur, alături de ei stau și alți numeroși oameni implicați și dedicați, care au făcut posibilă organizarea aceastei frumoase manifestări.
Și pentru că evenimentul a avut loc într-o zi cu o semnificație deosebită pentru români, participanții s-au prins în tradiționala Horă a Unirii, adăugând un plus de emoție și simbolism acestei întâlniri de suflet.
