Pentru mulți oameni, Crăciunul aduce o intensificare a vieții emoționale. Zilele acestea concentrează apropiere, așteptări, întâlniri, dar și comparații inevitabile cu alți ani, cu alte familii, cu alte versiuni ale propriei vieți. Tocmai această concentrare face ca perioada să fie trăită mai apăsat decât restul anului.
Sărbătorile reactivează experiențe vechi, pentru că se repetă în aceleași cadre: aceleași mese, aceleași absențe, aceleași roluri. Pentru unii, acest lucru aduce continuitate și sentimentul de apartenență. Pentru alții, scoate la suprafață relații fragile, pierderi nerezolvate sau distanțe care, în restul anului, pot fi mai ușor puse între paranteze. În România, această perioadă are o încărcătură suplimentară prin realitatea familiilor separate de migrație. Mulți oameni petrec sărbătorile cu locuri goale la masă, cu părinți sau copii plecați în alte țări, cu legături menținute prin apeluri video și mesaje scurte. Bucuria revederii coexistă adesea cu sentimentul de lipsă, iar această suprapunere poate fi dificil de dus, mai ales pentru cei care duc deja o vulnerabilitate emoțională.
Pentru unele persoane, Crăciunul funcționează ca un amplificator al stărilor depresive. Ritmul diferit, izolarea temporară, comparația cu imaginile sociale ale „familiei complete” sau ale unei bucurii afișate constant pot accentua tristețea, retragerea sau sentimentul de inutilitate. Nu sărbătoarea produce aceste stări, ci faptul că oferă mai mult timp și mai puține distrageri de la ele.
În același timp, Crăciunul are și o capacitate reală de a aduce apropiere. Pentru mulți oameni, este una dintre puținele perioade din an în care ritmul încetinește, în care mesele sunt împărțite fără grabă, în care apar conversații care altfel nu își găsesc locul. Chiar și formele simple de rutină comună pot crea stabilitate și un sentiment de continuitate. Dificultatea apare atunci când se presupune că această apropiere ar trebui trăită într-un singur fel. În realitate, unii oameni au nevoie de mult contact, alții de mai puțin. Unii găsesc sens în reuniuni extinse, alții în întâlniri restrânse sau în momente petrecute singuri.
Această diversitate de trăiri face parte din normalitatea perioadei. Crăciunul scoate la suprafață ceea ce este deja prezent în viața fiecăruia: relații consolidate, legături fragile, dor, oboseală, dar și nevoia de continuitate și sens. Felul în care este trăit spune mai puțin despre sărbătoare și mai mult despre locul emoțional în care se află fiecare în acel moment. Valoarea acestei perioade stă în faptul că oamenii o traversează diferit, în funcție de relațiile lor, de istorii personale și de resursele pe care le au în acel moment. În a lăsa loc pentru apropiere acolo unde ea vine firesc și pentru distanță acolo unde aceasta ajută la menținerea echilibrului. Crăciunul rămâne un spațiu comun, dar felul în care este locuit diferă de la o viață la alta.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sunt relații în care atașamentul continuă să funcționeze în timp ce cadrul relațional devine tot mai greu de susținut din punct de vedere psihic
