Între emoțiile primei zile de școală și parfumul florilor din brațele copiilor, memoria ne poartă spre vremurile de altădată, când începutul anului școlar nu însemna rechizite noi, ci muncă grea și sacrificii.
Mărturia lui Nicoară Timiș, consemnată de Pamfil Bilțiu, readuce în prezent imaginea copilului care, în anii ’30, își cumpăra singur tăblița și condeiul din banii strânși cu trudă, pentru a putea păși pragul școlii.
„Astăzi, prăznuim Nașterea Maicii Domnului. La mulți ani, tuturor Măriilor!
Și tot astăzi a început școala cu multe emoții, pregătiri, rechizite și haine noi. Copiii cu buchete de flori în mană, însoțiți de părinți și bunici mai emoționați decat ei, au pornit spre școală, spre un nou început.
Dar oare cum se mergea la școală în vremurile de odinioară? Fostul director al Casei Creației Populare Maramureș, Nicoară Timiș, plecat dintre noi și al cărui centenar l-am sărbătorit anul acesta, i-a povestit candva, domnului Pamfil Bilțiu într-un interviu, despre copilăria sa încărcată de lipsuri și nevoi, fiind silit să muncească din fragedă copilărie, în anii ’30.
„La 6 ani căram lemne de pe prund, capetele de la lemnele retezate, cum veneau plutașii de pe Cizla. Cam de la 7 ani, toată vara stangeam lemne, iar iarna luam sania și cu alți băieți plecam după lemne la pădure. Vara spărgeam piatră „la cubice” pentru a fi pusă pe drum.
După ce am mers la școală, din banii pe care îi caștigam, îmi cumpăram caiete, creioane, călimară cu cerneală și ceva cărți”. La deschiderea școlii nu a putut merge. Mamă-sa era dusă la secerat iar el nu avea tăbliță și țăruză (creion). După ce elevii au plecat acasă, „eu am mers singur la domnișoara învățătoare ca să mă înscrie și pe mine în catalog. Pentru banii de tăbliță și stil (condei) am adunat fructe, iar din livada popii Mariș am cules pere și le-am vandut la evrei”. ( Pamfil Bilțiu – Nicoară Timiș, o viață închinată culturii. 100 ani de la naștere)”, scrie Corina Isabella Csiszar dincadrul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș.
Foto deschidere: Duccio Pugliese;
Foto jos: din colecția lui Vasile Oanea
