Permisul, talonul și autorizația provizorie se scumpesc din 15 septembrie. Noile tarife anunțate de DGPCI - 35 de minute în urmă
Spitalul de Boli Infecțioase și Psihiatrie Baia Mare face angajări. Șapte posturi au fost scoase la concurs - 3 ore în urmă
În Maramureș s-au derulat cu succes școlile de vară „Poveștile care nu s-au scris niciodată” - 5 ore în urmă
Tradiție și voie bună în Țara Codrului: „Târgul cepelor” are loc în 5-6 septembrie la Asuaju de Sus - 5 ore în urmă
S-a stins din viață Vasile Coman, fost secretar al comunei Bogdan Vodă și un om profund legat de viața culturală a Maramureșului - 5 ore în urmă
„Provocarea Daco Spartană”, pe 5 septembrie, la Izvoare Resort: Traseu cu obstacole pentru copii și adulți - 5 ore în urmă
Baia Mare pregătește noi investiții: o creșă pe strada Victoriei, modernizarea stadionului și noi pași pentru Pasajul de Vest - 6 ore în urmă
2 septembrie 1953: Paul Romaniuc, scriitorul care a făcut din două limbi o singură lume - 7 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, 2 septembrie 2026 - 8 ore în urmă
Admiterea de toamnă aduce un nou program de licență la Centrul Universitar Nord Baia Mare - 17 ore în urmă
Prima zi de școală: Între parfumul florilor de azi și lipsurile copilăriei de altădată
Între emoțiile primei zile de școală și parfumul florilor din brațele copiilor, memoria ne poartă spre vremurile de altădată, când începutul anului școlar nu însemna rechizite noi, ci muncă grea și sacrificii.
Mărturia lui Nicoară Timiș, consemnată de Pamfil Bilțiu, readuce în prezent imaginea copilului care, în anii ’30, își cumpăra singur tăblița și condeiul din banii strânși cu trudă, pentru a putea păși pragul școlii.
„Astăzi, prăznuim Nașterea Maicii Domnului. La mulți ani, tuturor Măriilor!
Și tot astăzi a început școala cu multe emoții, pregătiri, rechizite și haine noi. Copiii cu buchete de flori în mană, însoțiți de părinți și bunici mai emoționați decat ei, au pornit spre școală, spre un nou început.
Dar oare cum se mergea la școală în vremurile de odinioară? Fostul director al Casei Creației Populare Maramureș, Nicoară Timiș, plecat dintre noi și al cărui centenar l-am sărbătorit anul acesta, i-a povestit candva, domnului Pamfil Bilțiu într-un interviu, despre copilăria sa încărcată de lipsuri și nevoi, fiind silit să muncească din fragedă copilărie, în anii ’30.
„La 6 ani căram lemne de pe prund, capetele de la lemnele retezate, cum veneau plutașii de pe Cizla. Cam de la 7 ani, toată vara stangeam lemne, iar iarna luam sania și cu alți băieți plecam după lemne la pădure. Vara spărgeam piatră „la cubice” pentru a fi pusă pe drum.
După ce am mers la școală, din banii pe care îi caștigam, îmi cumpăram caiete, creioane, călimară cu cerneală și ceva cărți”. La deschiderea școlii nu a putut merge. Mamă-sa era dusă la secerat iar el nu avea tăbliță și țăruză (creion). După ce elevii au plecat acasă, „eu am mers singur la domnișoara învățătoare ca să mă înscrie și pe mine în catalog. Pentru banii de tăbliță și stil (condei) am adunat fructe, iar din livada popii Mariș am cules pere și le-am vandut la evrei”. ( Pamfil Bilțiu – Nicoară Timiș, o viață închinată culturii. 100 ani de la naștere)”, scrie Corina Isabella Csiszar dincadrul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș.
Foto deschidere: Duccio Pugliese;
Foto jos: din colecția lui Vasile Oanea














