În fiecare an, pe 15 august, Biserica întreagă se umple de lumină și evlavie, prăznuind Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută și ca Sfânta Maria Mare. Nu este o zi de doliu, ci una de bucurie adâncă, pentru că Maica Domnului nu a cunoscut stricăciunea morții, ci a fost ridicată cu trupul și sufletul la cer, spre a fi mereu aproape de Fiul ei și de noi, cei care îi cerem ajutorul.
Tradiția ne învață că Maica Domnului a primit vestea adormirii sale cu pace, prin Arhanghelul Gavriil, cel care i-a dus și vestea nașterii lui Hristos. Acesta i-a adus o ramură de finic, simbolul biruinței, și i-a spus că Fiul său o cheamă la El, în Împărăția Cerurilor.
Această vestire a avut loc cu trei zile înainte de adormire, care s-a petrecut, potrivit tradiției, în Ierusalim, în casa Sfântului Ioan Evanghelistul, cel căruia Iisus i-a spus de pe cruce: „Iată mama ta” (Ioan 19,27). Apostolii, care erau risipiți prin lume, au fost aduși în chip minunat pentru a fi martori ai sfârșitului pământesc al Maicii Domnului.
După o viață trăită în sfințenie și smerenie, Fecioara Maria s-a mutat la Domnul în jurul anului 48 d.Hr., unele tradiții indicând chiar anul 45 d.Hr.. Se crede că avea în jur de 60-63 de ani, ținând cont că s-a născut în jurul anului 15 î.Hr., și că a fost martoră la Învierea Fiului ei și la întemeierea Bisericii în anii de după.
Biserica vorbește despre „Adormirea Maicii Domnului” și nu despre „moartea” ei, pentru că ea nu a trecut prin descompunerea trupească, așa cum o fac toți oamenii. Trupul ei a fost luat la cer de Fiul ei, după trei zile de la înmormântare, ca un semn de cinstire și sfințenie unică. Astfel, Maica Domnului este prima dintre oameni care a trecut cu trupul în Împărăția lui Dumnezeu, înaintea învierii de obște.
Ca să se pregătească pentru o asemenea sărbătoare, credincioșii țin Postul Adormirii Maicii Domnului, începând cu 1 august până în 15 august. Dar acest post nu a fost de la început unitar.
În primele secole, creștinii posteau diferit:
- în Antiohia, doar o zi – pe 6 august,
- în Constantinopol, timp de patru zile,
- în Ierusalim, opt zile.
Unii nu posteau deloc, argumentând că sărbătoarea este una de bucurie. Însă în anul 1166, în timpul domniei împăratului Manuel I Comnenul, Patriarhul Luca Crysoverghi a convocat un sinod la Constantinopol. Atunci s-a stabilit, cu binecuvântarea întregii Biserici Ortodoxe, ca postul să înceapă pe 1 august și să dureze până în ziua Adormirii, pe 15 august. De atunci, acest post a rămas neschimbat până astăzi.
Pentru noi, creștinii de azi, Maica Domnului nu este doar un model de curăție și sfințenie, ci și un sprijin puternic în ispitele și greutățile vieții.
De aceea, în ziua Adormirii, oamenii merg în număr mare la mănăstiri, poartă flori în mâini, se închină în fața icoanei și rostesc rugăciunea simplă:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”
Vasile Petrovan
