Reiau acest eseu despre violență și întreb așa într-o doară: ce legătură ne sare în ochi între toate acestea și violența umana? Și aceasta legătură se pare că este de acum aproximativ șase milioane de ani. Se spune că specia căreia îi aparține Homo sapiens dpdv anatomic are o vechime de 200.000 de ani.
Dar oamenii “moderni dpdv comportamental”, creatori de artă, îmbrăcăminte, unelte, tehnologie etc au evoluat acum aproximativ 75.000 de ani. După consolidarea speciei, oamenii trăiau în cete mici, nomade și egalitare, subzistau prin vânătoare și cules. Nu aveau scriere și nici nu se guvernau. În ziua de azi, majoritatea oamenilor trăiesc în societăți stratificate, consumă alimente cultivate și multe procesate și sunt guvernați în structuri statale. Când primii fermieri s-au sedentarizat ca să cultive grâne și legume și să crească animale domestice, numărul lor a crescut exponențial și a apărut diviziunea muncii.
Dar ei nu au edificat imediat state și forme de guvernământ. Mai întăi s-au unit în triburi, iar acestea au fuzionat câteodată în uniuni de triburi sau “domnii” care aveau un lider central și un anturaj care îl susțineau. Alte triburi au optat pentru păstorit și își schimbau produsele cu agricultorii sedentari.
Au trecut aproximativ 5000 de ani de la apariția agriculturii până la apariția statelor. Și asta s-a întâmplat când domeniile lor puternice, înarmate au cotropit alte triburi, alte domenii. Statele incipiente și-au construit cetăți întărite, orașe și așezări care puteau fi apărate. După aceea a apărut scrisul care le-a permis să conceapă documente de atestare a unor reguli, să încaseze impozite, să creeze coduri de legi cu care să îi țină în frâu. Iar statele mai mari si mai puternice înghițeau frecvent pe cele mici și mai firave. Și aici violența a fost extrem de puternică, cu un mare număr de morți și răniți. Iar violența a făcut mari ravagii până când apare prima forma de organizare socială. Acesta se pare că a fost momentul când s-a diminuat violența Barbară. Acesta a fost statul centralizat.
Dar statele incipiente semănau mai mult cu niște bande de răufăcători, care încasau taxe de protective și care storceau resursele localnicilor, dar oferind o oarecare siguranță față de vecinii lor ostili. În timpurile mai apropiate de noi lucrurile s-au schimbat, în sensul că violența a devenit diferită. În Europa, începând cu secolul XIV lea s-a schimbat profilul violenței, al omuciderilor. Oamenii bogați au devenit la fel sau chiar mai violenți față de cei săraci. Nobilii purtau săbii și nu ezitau să le folosească pt a raspunde insultelor.
Un afront, o răzbunare putea să escaladeze într-o luptă sângeroasă în plină stradă între bande de aristocrați. În secolele XIV și XV , 26% dintre aristocrați au avut o moarte violentă. Declinul violenței în Europa a început odată cu declinul violenței în rândul elitei. Adică oamenii care au primit o educație mai voluminoasă. Majoritatea omuciderilor și a crimelor violente erau comise de oameni din clasele sociale de pe ultima treaptă a ierarhiei sociale. Pe măsură ce clasele sociale superioare s-au școlit și s-au emancipat, și-au pus buzduganul în cui, și-au dezarmat servitorii, nu îi mai tratau cu pumnii, iar clasele de mijloc au văzut treaba asta și la rândul lor le-au călcat pe urme. Și astfel forțele civilizatoare au reușit să domesticească pe mulți oameni de diferite poziții sociale.
Un proces politic din ce în ce mai democratic le-a permis oamenilor să se identifice cu instituțiile guvernamentale, sociale și juridice că o soluție pentru a-și caută dreptatea. Motivul pentru care rata violenței a scăzut în timp este că în prezent violența se corelează cu un status socio-economic al oamenilor. Elitele și clasele de mijloc au început la un moment dat al istoriei să își caute dreptatea și rezolvarea tuturor conflictelor în justiție, fară violenta, fară vărsare de sânge. Și în zilele mai apropiate de noi, violențele și crimele se produc din pricina faptului că făptașul vrea să își facă singur dreptate. Adică: răzbunarea, certuri domestice, tâlharii care se transformă în crimă, acte de gelozie, autoapărare samd. Deci violența are în zilele noastre alte componente sociale, economice, psihologice decât cele din vremuri îndepărtate. Una din cauzele de azi ar fi deficitul de de moralitate și de justiție.
Adică certitudinea unora că dreptatea adevărată se poate face numai de ei, numai printr-o contondență mortală sau violentă. Mințile infractorilor sunt cele care sunt, orbite și astfel ajung la o stare de iraționalitate care declanșează instinctual de răzbunare, de violență. O altă cauză des întâlnită în rândurile psihologilor este că violența ar fi un fel de boală. Indivizii considerați bolnavi sunt cei care insista că ei nu au ceva în neregulă, ci victimele și martorii sunt aceia care cred că ei au o problema. Mai există o cauză care spune că oamenii din clasele inferioare comit acte de violență din cauza nevoilor materiale și financiare. Violența omului de condiție joasă exprimă revolta și furie, dar aceasta este îndreptată ori impotriva societății, ori împotriva nenorocitului „care i-a stropit pantalonii” sau l-a făcut de râs în fața altora.
Există azi o parte de populație care sunt needucați, săraci, care fac parte din grupuri minoritare, deci sunt într-un fel sau altul înafară statului. Unii își câștigă existența desfășurând activități ilegale, jocuri de noroc, droguri, prostituție, vânzare de bunuri furate și trăind înafară societății. Ei nu pot să dea în judecată, să cheme poliția pentru a-și apăra interesele. Și astfel ei recurg la violență pentu că știu că nu are cine să îi ajute. Procesul acesta civilizator și de scădere a violenței s-a răspândit nu doar de jos în sus pe scara socială, ci și pe scara geografică, pornind dintr-un epicentru aflat în Europa occidentală. La sfârșitul anilor 1800, Europa avea un focar pașnic în tarile industrializate, adică Marea Britanie, Franța, Germania, Tarile de Jos, unele țări scandinave.
Țările de la marginea Europei au rămas mai violente destul de mult timp, după ce centrele urbane și de câmpie au început să se potolească. S-au perpetuat și războaiele endemice dintre clanuri, în Sicilia, Sardinia, Muntenegru și în alte parti din Balcani. De asemenea s-a constatat că actele de violență s-au desfășurat mai intens pe dealuri și munți. Nu este întâmplător că sângele a curs mai abitir în Biblie și în poemele homerice pe dealuri și pe munți. Dar cum stă acum violența în restul lumii?? În unele părti ale lumii în curs de dezvoltare, Africa, America de Sud, Asia satrapii, dictatorii militari își fardează tâlhăriile folosind limbajul mișcărilor de eliberare națională.
Dar cum arată violențele extreme, adică omuciderile în ziua de azi?? Cele mai de încredere răspunsuri vin de la OMS și ele spun că Europa occidentală și centrală sunt cele mai puțin violente zone de pe glob. După aceea, mai multe țări asiatice care au adoptat modelele occidentale, adică Japonia, Singapore și Hong Kong. Și în China rata omuciderilor a scăzut. Autocrațiile islamice își pedepsesc cu severitate cetățenii ori de câte ori încalcă norme de ei știute. Relația dintre infracționalitate și democratizare este una proporțională. Democrațiile consolidate sunt locuri relativ sigure, dar la fel și autocrațiile consolidate. Democrațiile emergente din America de sud, Asia și semidemocratiile sunt afectate de criminalitate și vulnerabile față de războaie civile. Regiunile cele mai predispuse la criminalitate și violenta în ziua de azi sunt Rusia, Africa Subsahariana și părți din America Latina. Aici există o poliție coruptă, sisteme judiciare corupte care storc mita de la infractori, dar și de la victime și acordă protective celui care oferă mai mult. În unele tari precum Mexic, Jamaica, Columbia statul este în disoluție, țara este ruinată de milițiile finanțate de traficanții de droguri și care operează înafară legii. În ultimii 30 – 40 de ani traficul de droguri s-a extins, iar ratele omuciderilor a crescut foarte mult. În unele tari precum Africa de Sud, Rusia este posibil să fi avut loc un proces de decivilizare în urma prăbușirii fostelor regimuri politice.
De ce dau aceste exemple?? Pentru a vedea că omul a trecut printr-un proces de violență care s-a născut cu mult timp în urmă și care a persistată până azi. Acest fenomen al violenței a cunoscut câteva caracteristici. Prima caracteristică este că în timp violența a devenit mai puțin crâncenă, mai puțin brutală. Asprimea și cruzimea violenței s-a diminuat, chiar dacă tehnologia cu armele de distrugere au făcut multe ravagii în rândul oamenilor. Chinurile și moartea oamenilor au devenit mai directe și mai eficiente.
A doua caracteristică este că formele violenței s-au diversificat și au căpătat un soi de sofisticare “civilizată”, dacă pot spune așa. În sensul că scopul final urmărit este doar obținerea interesului, fară a se pune accentual pe “animalitatea” violenței, adică zona caznei și a torturii.
Și a treia caracteristică este că o bună parte din state, din oameni au înțeles că multe conflicte, unele inevitabile se pot rezolva prin diplomație, prin dialog. Și poate multe țări din ziua de azi vor capătă o maturitate necesară ca să rezolve toate violențele doar prin dialog.
Marcel MUREȘAN
Citește și
Ce este violența? (foileton I)
