Azi, 22 februarie, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în toate lăcașurile de cult din cuprinsul Patriarhiei Române se săvârșesc slujbe de pomenire pentru cei adormiți în Dreapta Credință, zi consemnată în calendar ca fiind „Moșii de iarnă”.
De ce se numesc așa? Pentru că facem cu toții pomenirea de obște a tuturor părinților, moșilor și strămoșilor noștri adormiți de-a lungul timpului, a istoriei mântuirii întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice.
Această zi este așezată înainte de Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, cunoscută și sub numele de Lăsatul secului de carne, marcând astfel începutul sâmbetelor morților, care se vor încheia cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În tradiția ortodoxă, la toate aceste zile de pomenire se aduc la biserică ofrande care constau în pomelnic, colivă, colac, prescuri și o sticlă de vin.
Este o datorie sufletească și morală ca în această zile – și nu numai – să căutăm să mergem la mormintele celor dragi, să ne rugăm pentru ei, să ne reculegem și să le aprindem lumânări; cu siguranță, acolo unde se află, ei privesc cu drag înspre noi, spre pământul de unde au plecat și s-au înălțat la cer, atunci când Dumnezeu, Creatorul, a hotărât să îi cheme la El.
„Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit” – Condacul, glasul al 8-lea.
Veșnica lor pomenire din neam în neam!
Pr. Adrian DOBREANU
