14 februarie 1941 – Abrogarea denumirii de „Stat Național-Legionar”

La data de 14 februarie 1941, prin Decretul nr. 314, regimul Antonescu a abrogat oficial denumirea de „Stat Național-Legionar”, marcând astfel sfârșitul influenței Mișcării Legionare în structura guvernamentală a României. Această decizie a venit ca urmare a conflictului deschis dintre generalul Ion Antonescu și Garda de Fier, conflict care culminase cu rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941.

Contextul istoric

În urma abdicării regelui Carol al II-lea și instaurării dictaturii militare a generalului Ion Antonescu, în septembrie 1940, acesta a acceptat inițial o formă de colaborare cu Mișcarea Legionară, condusă de Horia Sima. Astfel, la 14 septembrie 1940, a fost proclamat Statul Național-Legionar, iar legionarii au primit funcții importante în guvern și administrație. Totuși, relațiile dintre Antonescu și Garda de Fier s-au deteriorat rapid, deoarece legionarii încercau să-și consolideze puterea, provocând instabilitate politică și economică prin arestări arbitrare, execuții sumare și confiscări de bunuri.

Apogeul conflictului a fost rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, o încercare eșuată a Gărzii de Fier de a-l înlătura pe Antonescu de la conducere. Revolta a fost reprimată rapid cu sprijinul armatei, iar legionarii au fost arestați sau forțați să se refugieze în Germania.

Consecințele decretului nr. 314

Prin decretul emis la 14 februarie 1941, Statul Național-Legionar a fost oficial desființat, iar România a devenit un stat condus de Ion Antonescu cu titlul de „Conducător al statului”, sub un regim de dictatură militară. Garda de Fier a fost scoasă în afara legii, iar membrii săi au fost fie eliminați politic, fie trimiși în exil.

Vasile Petrovan