Elevii maramureșeni Raul Dobroni și Valer Telcean, pe podium la competiția Young Car Mechanic 2026 - 5 minute în urmă
Un ministru nevăzător propus în viitorul guvern al Ungariei - 1 oră în urmă
La Șomcuta Mare va avea loc prima ediție a expoziției-târg de animale - 3 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (X) - 4 ore în urmă
Unde slujesc ierarhii în această duminică - 5 ore în urmă
TV Tokyo promovează Maramureșul: filmări în sate tradiționale pentru milioane de telespectatori japonezi - 5 ore în urmă
Elevii maramureșeni au obținut premii și la Olimpiada Națională de Limba Germană Modernă - 5 ore în urmă
Maramureșul intră într-o perioadă în care apa devine o resursă tot mai vulnerabilă - 6 ore în urmă
Sighetu Marmației, eveniment special pe 29 aprilie 2026 - 6 ore în urmă
25 aprilie Ziua Astronomiei: privire din spațiu asupra Antarcticii - 7 ore în urmă
143 de ani fără Dostoievski
Pe 9 februarie 1881, Feodor Mihailovici Dostoievski își încheia călătoria pământească, lăsând în urmă o operă care continuă să lumineze și să tulbure conștiința umanității. A fost mai mult decât un scriitor – a fost un vizionar, un explorator al adâncurilor sufletului omenesc, un martor al contradicțiilor și frământărilor care definesc ființa umană.
Dostoievski nu a scris doar povești, ci a sculptat dileme, a dat glas celor mai ascunse gânduri și a pus cititorii în fața celor mai cumplite întrebări. A creat personaje care nu sunt doar figuri de hârtie, ci entități vii, zbuciumate, purtând în ele întreaga dramă a libertății, a vinovăției, a mântuirii. Prin paginile sale, ne confruntăm cu Raskolnikov și crima sa chinuitoare, cu Ivan Karamazov și dilema sa răzvrătită, cu Prințul Mîșkin și visul său de bunătate imposibilă.
Opera sa rămâne o mărturie a suferinței, a speranței, a luptei dintre credință și îndoială, dintre bine și rău. Este o literatură vie, care continuă să ardă în sufletele celor care o citesc, provocând, tulburând, schimbând destine.
Astăzi, la 143 de ani de la moartea sa, Feodor Dostoievski nu a fost uitat. El este acolo unde este citit, unde este înțeles, unde cineva își pune întrebări despre sensul vieții, despre suferință, despre Dumnezeu și om. Prin el, literatura rămâne nu doar o artă, ci o oglindă a sufletului.
Vasile Petrovan















