6 septembrie 1950: ziua în care județul Maramureș a dispărut de pe harta administrativă - 31 de minute în urmă
Sunteți invitați la hramul Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” Chiuzbaia - 4 ore în urmă
Sportivii de la A.C.S. Athletic Tg. Lăpuș, pe podium la prima ediție a „Crosului de la Capătul Lumii” - 4 ore în urmă
„Povești cu rădăcini și pietre”: Îndrăgitul parodist și scriitor Lucian Perța își dezvăluie o pasiune aparte la Festivalul PRISPA de la Brașov - 6 ore în urmă
Alpha MMA Academy Baia Mare, locul I în clasamentul general pe cluburi la Cupa Expert Fight - 6 ore în urmă
„Crosul de la Capătul Lumii”, un vis devenit realitate la Băiuț - 6 ore în urmă
Loc de joacă modern pentru copiii de la Grădinița din Tăuții-Măgherăuș - 9 ore în urmă
Prima întâlnire cu marea, o amintire pentru o viață: 20 de copii din Târgu Lăpuș au ajuns pentru prima dată pe litoral - 10 ore în urmă
Tinerii din Vișeu de Sus au dus tradițiile maramureșene pe scena Festivalului PRISPA de la Brașov - 11 ore în urmă
Emil Boc împlinește astăzi 60 de ani - 12 ore în urmă
143 de ani fără Dostoievski
Pe 9 februarie 1881, Feodor Mihailovici Dostoievski își încheia călătoria pământească, lăsând în urmă o operă care continuă să lumineze și să tulbure conștiința umanității. A fost mai mult decât un scriitor – a fost un vizionar, un explorator al adâncurilor sufletului omenesc, un martor al contradicțiilor și frământărilor care definesc ființa umană.
Dostoievski nu a scris doar povești, ci a sculptat dileme, a dat glas celor mai ascunse gânduri și a pus cititorii în fața celor mai cumplite întrebări. A creat personaje care nu sunt doar figuri de hârtie, ci entități vii, zbuciumate, purtând în ele întreaga dramă a libertății, a vinovăției, a mântuirii. Prin paginile sale, ne confruntăm cu Raskolnikov și crima sa chinuitoare, cu Ivan Karamazov și dilema sa răzvrătită, cu Prințul Mîșkin și visul său de bunătate imposibilă.
Opera sa rămâne o mărturie a suferinței, a speranței, a luptei dintre credință și îndoială, dintre bine și rău. Este o literatură vie, care continuă să ardă în sufletele celor care o citesc, provocând, tulburând, schimbând destine.
Astăzi, la 143 de ani de la moartea sa, Feodor Dostoievski nu a fost uitat. El este acolo unde este citit, unde este înțeles, unde cineva își pune întrebări despre sensul vieții, despre suferință, despre Dumnezeu și om. Prin el, literatura rămâne nu doar o artă, ci o oglindă a sufletului.
Vasile Petrovan














