Într-un colț de Maramureș unde timpul pare să curgă mai domol, oamenii s-au adunat din nou sub același acoperiș al poveștilor și meșteșugurilor. Căminul Cultural din Bontăieni a fost, pentru o seară, inima comunității, pulsând în ritmurile vechi ale tradiției. A doua ediție a „Șezătorii de altădată” a fost mai mult decât un eveniment – a fost o călătorie în trecut, acolo unde mâinile dibace țeseau nu doar fire, ci și legături între generații. În lumina blândă a amintirilor, tinerii și bătrânii au împărtășit tainele unui meșteșug străvechi, păstrând viu spiritul Maramureșului de odinioară.
Învățăturile bătrânelor: Meșteșuguri și povești
Sub privirile curioase ale celor mici, mâinile bătrânelor au început să lucreze, împletind cu migală fire de lână, dând contur unor bucăți de tradiție. Fiecare împunsătură de ac, fiecare nod legat era o poveste spusă altfel – cu răbdare, cu măiestrie, cu suflet. Tinerii au prins din zbor secretele cusăturilor vechi și ale împletiturilor de altădată, descoperind în ele ecoul unui trecut care merită păstrat. Iar când firul poveștilor s-a țesut alături de meșteșug, timpul s-a oprit preț de o clipă, lăsând loc șoaptelor care vorbeau despre satul de demult, despre ierni lungi la gura sobei și despre bucuria lucrului făcut cu drag.
Muzică, joc și voie bună
După ce mâinile au lucrat și mintea a fost hrănită cu povești, picioarele s-au lăsat purtate de ritmurile vii ale muzicii tradiționale. Ceatăra, contra și gordona au început să cânte, iar satul întreg s-a legat în danț ca pe vremuri. Râsetele copiilor s-au amestecat cu vocile bătrânilor, iar pașii jucăuși ai dansatorilor au bătut podelele într-o bucurie molipsitoare. Jocul de arăduit, roata pe sub mână, toate au prins viață într-o sărbătoare care părea desprinsă din vechile șezători ale Maramureșului.
Guiașul și mâncarea tradițională
Din mijlocul serii, printre râsete și voie bună, s-a ridicat un miros îmbietor, vestind că și bucatele au povestea lor. Într-un ceaun mare, pe foc deschis, fierbea „guiașul”, gătit cu pricepere și dăruire. Oamenii s-au strâns în jur, așteptând cu nerăbdare să guste din mâncarea simplă, dar atât de bogată în arome și în amintiri.
Un eveniment de succes, care întărește legăturile comunității
Această a doua ediție a „Șezătorii de altădată” nu a fost doar o reîntoarcere la obiceiuri, ci o punte între trecut și viitor. Tinerii au învățat că tradițiile nu sunt doar file de istorie, ci o parte vie din sufletul satului. Bătrânii au găsit, în ochii curioși ai celor mici, speranța că meșteșugurile lor vor dăinui. Iar comunitatea, unită de cântec, dans și povești, a dovedit că tradiția nu se pierde, atâta timp cât sunt oameni care o trăiesc și o duc mai departe.
În lumina blândă a focului și a inimilor deschise, satul Bontăieni a scris o nouă pagină de istorie, una care va rămâne în suflete, ca o șezătoare fără sfârșit, informează pr. paroh Ionuț Boer și Adelin Roman (Formația Roman).
