Autoutilitară care transporta ilegal lemne, indisponibilizată - 9 ore în urmă
Știința Explorări, învinsă de Corona Brașov de două ori în trei zile - 10 ore în urmă
Din cei doi judecători, fiecare are o părere diferită despre legalitatea probelor în procesul lui Călin Georgescu - 11 ore în urmă
Doliu în rândul pompierilor maramureșeni - 11 ore în urmă
O nouă emisiune de titluri de stat Fidelis, cu dobânzi de până la 7,25% - 11 ore în urmă
Ce trebuie să știi despre endometrioză? - 11 ore în urmă
Cristian Chivu: un român, o flacără și un moment de mândrie - 12 ore în urmă
Maramureșul, repartizat în Regiunea 6 în competiția pentru fete Selecționata Regiunilor, organizată de FRH - 13 ore în urmă
Ziua Mondială fără Telefon Mobil, marcată de elevii băimăreni la Biblioteca Județeană - 14 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Nevoile reale ale adolescentului și felul în care relația cu părintele le poate susține - 14 ore în urmă
Din Medieșu Aurit în Caraibe
Într-o zi încărcată de simbolism istoric, 24 ianuarie, când România celebrează Mica Unire, cultura românească și-a făcut simțită prezența pe meleaguri exotice. Primarul comunei Medieșu Aurit, Marian Torok, a semnat un acord de înfrățire cu orașul Monte Cristi din Republica Dominicană, o premieră pentru România. Conform publicației ObiectivSM, acesta este primul astfel de protocol încheiat între o unitate administrativ-teritorială românească și una din Caraibe.
Momentul a fost marcat festiv: imnul național al României a răsunat la mii de kilometri de țară, iar delegația condusă de primar a purtat, simbolic, numele comunei, al județului Satu Mare și al României peste Atlantic. Primăria a numit evenimentul „istoric” și a subliniat importanța acestui gest cultural, menit să promoveze tradițiile românești într-un colț de lume cu totul diferit.
Totuși, acest demers ridică întrebări care merită o reflecție mai atentă. Care sunt beneficiile concrete ale unei astfel de înfrățiri pentru locuitorii comunei Medieșu Aurit? Cum va contribui acest parteneriat la dezvoltarea locală sau la schimburile culturale reale? Se deschid, într-adevăr, oportunități economice, turistice sau educaționale, ori rămânem doar la nivel de gest simbolic?
Mai mult, în condițiile în care administrațiile locale din România se confruntă adesea cu resurse limitate, este acest protocol o investiție justificată sau doar o „excursie” costisitoare pe banii contribuabililor?
Întrebările rămân deschise, iar răspunsurile, poate, vor veni în timp. Până atunci, ne putem întreba: este această traversare a Atlanticului începutul unei colaborări valoroase sau doar o etapă de PR pe fondul unei zile simbolice?
Vasile Petrovan















