Născut la 21 ianuarie 1852 în satul Apa, Vasile Lucaciu a fost una dintre cele mai marcante figuri ale istoriei românilor din Transilvania. Cunoscut drept „Leul de la Șișești”, el a fost un lider politic, cultural și spiritual care a militat neobosit pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar. Doctor în teologie, cu studii la Roma, Lucaciu a fost nu doar un preot dedicat, ci și un con-structor de idealuri: la Șișești, unde a fost paroh, a ridicat o impunătoare biserică, simbol al unității naționale, sfințită în 1890.
Un militant de prim rang pentru emanciparea românilor, Lucaciu a fost inițiator și semnatar al Memorandumului din 1892, document prin care românii transilvăneni cereau drepturi egale în impe-riu. Condamnat la cinci ani de închisoare pentru curajul său, a devenit un simbol al rezistenței ro-mânești, inspirând cântecul „Doina lui Lucaciu”, dedicat în semn de solidaritate.
După eliberare, a continuat să lupte pentru cauza națională, fiind ales deputat în Parlamentul de la Budapesta în 1905. În timpul Primului Război Mondial, Vasile Lucaciu s-a mutat în Regatul Ro-mâniei, unde a pledat pentru unirea Transilvaniei cu România, fiind trimis de guvern în misiuni diplomatice pentru a expune situația românilor ardeleni.
După Marea Unire din 1918, a fost membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, contribuind la integrarea teritoriului în statul român. A fost, de asemenea, ales deputat în Parlamentul României în 1919, continuând să fie un glas puternic al dreptății și unității.
Pe lângă activitatea politică, Vasile Lucaciu a avut o contribuție notabilă în domeniul cultural, fon-dând „Revista Catolică”, primul periodic în limba română din Baia Mare.
Vasile Lucaciu a rămas o figură legendară, un simbol al curajului și devotamentului față de idealurile naționale. Astăzi, școala din satul său natal îi poartă numele, păstrând vie memoria celui care a luptat cu înverșunare pentru drepturile și demnitatea românilor.
Biserica greco-catolică din Şişeşti, Maramureş, ctitorită de Vasile Lucaciu
