Mitra Arhierească este un obiect liturgic care face parte din însemnele și demnitățile slujirii arhierești, fiind acoperământ al capului, ca o coroană sferică, pe care o poartă arhiereii în timpul slujbelor din cultul divin.
La unele momente importante din cadrul sfintelor slujbe, conform precizărilor din Arhieraticon, arhiereul își descoperă capul, așezând mitra pe Sfânta Masă.
Rugăciunea pentru mitră este următoarea: „Pus-a Domnul cununi de pietre scumpe pe capul tău, viață ai cerut de la Domnul și-ți va da lungime de zile în veacul veacului”.
Culorile acestora sunt în conformitate cu celelalte veșminte pe care le îmbracă arhiereul la slujbele liturgice: de exemplu, atunci când sunt importante, mitrele sunt luminoase (albe, aurii), iar atunci când suntem în Postul Mare, de exemplu la Liturghia Darurilor înainte sfințite, mitrele sunt închise la culoare (vișiniu, mov, negru). Desigur, pot fi și alte culori care se pot îmbina (de exemplu, cu verde – la Florii, Rusalii, Sfânta Treime și proroci, cu vișiniu – la sărbătorile închinate Sfintei Cruci și la sfinți mucenici, și așa mai departe).
Originiile mitrei sunt destul de vechi. În comunitățiile ebraice din Israelul antic, marele preot purta o coroană de aur acoperită cu pânză albă, de multe ori înțelesă ca un fel de mitră.
În tradiția de Răsărit, în trecut, unele mitre erau înfrumusețate cu pietre prețioase și icoane, și drept mărturie, ele se păstrează astăzi în mai multe muzee ale bisericilor și mănăstirilor. Trebuie să subliniem faptul că în prezent nu se folosesc mitre făcute din metale prețioase, nici acoperite cu pietre prețioase și așa mai departe, ci doar alcătuite din materiale textile fine (de exemplu, fir auriu) și strălucitoare decorate cu icoane.
Pentru Sfântul Simeon al Tesalonicului, mitra închipuie cununa de spini pe care Mântuitorul a purtat-o până la capătul Sfintelor Sale pătimiri.
Pe de altă parte, această simbolizează acea mahramă așezată pe capul Mântuitorului la punerea în mormânt și găsită mai apoi de Apostoli, semn al Învierii și al triumfului lui Hristos asupra morții și a păcatului. Așadar, arhiereul nu o poartă ca pe o cunună a slavei lumești, ci ca pe una a jertfei și a muceniciei, având ca scop ultim – asemenea Mântuitorului – mântuirea oamenilor, informează Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului.
