De ce se încălzește din nou România. Explicația pe înțelesul tuturor - 2 ore în urmă
Dunărea își dezvăluie secretele: epave naziste, muniție, un pod roman și rămășițe de mamut ies de sub ape - 3 ore în urmă
„Noroc bun!” a răsunat din nou la Baia Sprie. Parada asociațiilor miniere din România și Slovacia - 4 ore în urmă
15 august, între credință și tradiție. De ce aceeași sărbătoare poartă mai multe nume - 8 ore în urmă
Așa arată Sfânta Maria Mare la Moisei: o mănăstire veche de secole și o tradiție care continuă să adune generații întregi în jurul ei - 9 ore în urmă
Mese de ping-pong, montate în zonele de joacă de pe malul Săsarului în Baia Mare. Vor urma și altele - 11 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (XXVI) - 12 ore în urmă
Maramureșul, prezent la Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland, SUA. „Comorile Izei”, alături de românii din diaspora - 12 ore în urmă
Oaspeți din Bruxelles și Slovacia, la „Dorul pâinii de Acasă”. Tradițiile Maramureșului, descoperite la Muzeul Satului din Baia Mare - 12 ore în urmă
O nouă carte despre istoria mineritului din Baia Sprie. Gheorghe Muntean continuă povestea unei lumi care a definit orașul - 13 ore în urmă
Povețele Înaltpreasfințitului Iustinian Chira, un balsam pentru sufletele credincioșilor
Înaltpreasfințitul Iustinian Chira și-a închinat întreaga viața Bisericii Ortodoxe. Învățăturile sale au adus întotdeauna mângâiere și speranță celor care le-au ascultat. Prin povețele Lui, a oferit un balsam spiritual pentru sufletele celor aflați în căutarea liniștii și a sensului profund al credinței. Episcopul Iustinian Chira era cunoscut, nu doar pentru învățăturile sale teologice, ci și pentru harul său de povestitor, îmbinând cuvintele simple cu înțelepciunea profundă. 
„Oricât ar fi de simplu un om, el simte ce-i bine şi ce-i rău. Începând de la cel mai simplu ţăran până la cel mai învăţat om, ştie şi simte ce-i bine şi ce nu-i bine. Şi atunci, trebuie întotdeauna să alegem partea pozitivă, chiar dacă nu e pe plăcerea noastră. Să ascultăm de glasul sufletului, al conştiinţei noastre, pentru că ea nu ne minte. Asta este o lege generală. Răul nu este de la Dumnezeu şi trebuie să fim atenţi la conştiinţa noastră, mai ales acum, când pe întreg globul este tulburare multă şi foarte puţini cunosc cuvântul lui Dumnezeu. Şi atunci, fără să ne dăm seama, facem greşeli. Trebuie să ne ascultăm inima, conştiinţa şi să nu fim făţarnici, să fim sinceri cu noi, cu cei din jurul nostru, cu familia, cu copiii noştri, să fim oameni cinstiţi şi sinceri. Să fim atenţi să nu judecăm prea iute. A judeca e uşor, dar a găsi adevărul e mare lucru”.
„Femeile sunt mama noastră. Fiecare femeie este Eva. Fiecare femeie trebuie să fie respectată”.
„Noi să fim, în primul rând, buni. Să fim model pentru ceilalţi. Întâi să ne judecăm pe noi. Asta e porunca dată de Iisus. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Întâi să ne judecăm pe noi, personal. Orice om de pe pământ, oricâte studii ar avea, orice avere ar avea, e un zero dacă nu e om. Poate avea avere, poate avea doctorate, dacă nu e om, e un zero. E un nimeni. Trebuie să asculte de glasul lui Dumnezeu. Să mai meargă la duhovnici, să nu se jeneze. Noi, creştinii ortodocşi, avem taina cea mare şi sfântă a duhovnicului. Celelalte religii au şi ei mentorii lor. Fiecare religie pe pământ are îndrumători. Să asculte pe îndrumătorii spirituali ai fiecăruia. Asta le spun”.
„Mileniul III va fi o catastrofă pentru noi, dacă omenirea nu se va trezi. Dar, dacă oamenii se vor întoarce cu faţa către Dumnezeu, va fi un mileniu binecuvântat. Pentru că a progresat foarte mult tehnica, ştiinţa şi atunci trebuie să progreseze şi viaţa morală, pentru că o tehnică fără morală e o tehnică diabolică”.
Vorbele sale calde s-au poticnit în suflul bătrâneţii, dar au avut puritatea şi emoţia unui copil. „Ştii cine sunt eu?“, întreabă părintele, apoi aşteaptă preţ de două secunde. „Eu sunt slujitorul Domnului!“.
Lăcrimioara ZOTA














