Liviu Rebreanu, prozator, dramaturg (1885–1944), s-a născut la Târlişiua, județul Bistrița-Năsăud, fiind primul din cei 14 copii ai familiei. A studiat în şcoli cu predare în limbile română, maghiară şi germană. A absolvit Academia Militară „Ludoviceum” (1903–1906), servind în armata austro-ungară.
A debutat în 1912 cu volumul de nuvele Frământări. În 1917 are loc tragica moarte a fratelui său, Emil, eveniment despre care avea să mărturisească: „Spânzurarea fratelui meu, ofiţer în armata austro-ungară, la Ghimeş, ca «dezertor» de către unguri, mi-a sugerat ideea Pădurii spânzuraţilor. Viziunea tragică a «pădurii» mi-a fost inoculată de o serie de fotografii trimise de Cehoslovacia la Liga Naţiunilor […] care reprezentau pădurile «trădătorilor de patrie» (Landesverräter),cehoslovaci spânzuraţi de armata austro-ungară pentru «trădare» — pentru iubirea patriei şi independenţei lor.” În 1920 publică Ion, roman pentru care primeşte Premiul „Nicolae Herescu” al Academiei Române. Urmează Pădurea spânzuraţilor (1922), Adam şi Eva (1925), Ciuleandra (1927), Crăişorul (1929), Răscoala (1932), Jar (1934), Gorila (1938) — toate confirmându-i statul de mare romancier, dacă nu chiar pe acela de „cel mai mare creator epic al literaturii noastre” cum îl considera E. Lovinescu.
În 1930 a condus Direcția Educației Poporului, in anul 1932 tipărea la București revista România literară.
A fost președintele Societății Scriitorilor Români și membru al Academiei Române din 1934, in 1941 era numit din nou director al Teatrului Național si director al cotidianului Viața. În anul următor a ținut conferințe despre cultura românească într-un turneu susținut in Germania si Austria. Este considerat, în tradiția critică românească, întemeietorul romanului modern în literatura română și unul din marii scriitori români din secolul al XX-lea.
Liviu Rebreanu a murit în 1944 la Valea Mare, județul Argeș.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
