Înfrângere a Minaurului în fața Coronei - 2 ore în urmă
Curtea Constituțională amână verdictul și cere ajutor extern - 3 ore în urmă
Campioana Maramureșului din Liga 4 va juca barajul de promovare cu campioana Clujului - 4 ore în urmă
Finanțare pentru Casa Memorială „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”, din Sighet - 4 ore în urmă
Tânăra Antonia Cosar din Baia Mare va susține o conferință online în domeniul matematicii, în cadrul proiectului național „Conferințele Excelenței. Întâlniri cu oameni și idei care inspiră” - 5 ore în urmă
Solidaritate și generozitate la Balul Caritabil pentru Casian - 6 ore în urmă
Minaur s-a calificat în Final Four-ul Cupei României - 6 ore în urmă
Propunerea de canonizare a monahului Nicolae (Steinhardt) de la Rohia, pe ordinea de zi a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului - 6 ore în urmă
Centrul de Colectare Selectivă din Baia Sprie devine funcțional din luna iunie - 6 ore în urmă
Ziua Europeană a Numărului de Urgență 112, marcată la Azilul de Noapte Baia Mare - 7 ore în urmă
Editorialul de miercuri: Goralii sau românii din Munții Tatra
La frontiera dintre Slovacia și Polonia, cum urci înspre Zakopane, e un spațiu în care poți sta la o cafea sau la un mic dejun. Din acel punct urci până în ținutul goralilor. În pofida trecerii timpului, goralii au rămas una din cele mai puțin cunoscute grupări românești care nu și-au uitat obiceiurile.
Goralii din Polonia trăiesc în jurul orașelor Zakopane, Żywiec și Nowy Sącz. De la obiceiuri la îmbrăcăminte, de la felul de a fi îți dai seama că nu sunt slavi, ci români. De fapt, ei sunt urmașii păstorilor valahi din Transilvania care au practicat transhumanța de-a lungul secolelor.
În anul 1600, actele poloneze aminteau că există peste 500 de sate românești, partea lor locuite de urmașii lui Dragoș Vodă prin nepoții săi Drag și Sas. Goralii au populat în Polonia culmile munților, aducând cu ei civiliazația Carpaților, ba chiar învățându-i pe polonezi să trăiască la munte. Astfel, tot ce (în Polonia) este tradiția muntelui, păstoritului, arta lemnului sau plutăritul sunt moștenire romano-valahă.
Goralii de astăzi își păstrează tradițiile cu respect, în curtea fiecarei pensiuni turistice luxoase se păstrează și vechea căsuță de lemn moștenită din bătrâni, utilată complet în stil ancenstral și uluitor de apropiat de ce numim noi stilul tradițional. De la lăiți până la țoluri, cuptor sau cofe, toate îți aduc aminte de satul transilvănean de odinioară. Goralii știu că sunt români și se proclamă ca atare. Ei s-au stabilit în Polonia în vecurile XII-XVI, ultimul sat al lor fiind intemeiat în 1509.
Venirea lor în această zonă s-ar putea să se datoreze condițiilor grele din Ardeal, lipsa de pășuni și faptul că erau luptători de elită fideli polonezilor. Nu aveau mentalitate de mercenari, în schimb erau extrem de curajoși în lupte fapt pentru care erau răsplătiți cu drepturi și pământuri.
Azi se mai păstrează câteva cuvinte păstorești sau nume de munți, ape și sate. În cărțile de telefon poți găsi nume de Valah sau Basarab. În zona Zakopane (celebra stațiune turistică europeană), goralii au dus limba română și obiceurile lor (inclusiv celebra pălincă de Maramureș). Goralii s-au asimilat perfect în Polonia, fiind comparați și astăzi cu adevărații eroi, oamenii liberi ai munților.
Marian ILEA
Citește și
Editorialul de miercuri: Baia Mare sau orașul prin cenușa imperiului















