De ce se încălzește din nou România. Explicația pe înțelesul tuturor - 8 ore în urmă
Dunărea își dezvăluie secretele: epave naziste, muniție, un pod roman și rămășițe de mamut ies de sub ape - 9 ore în urmă
„Noroc bun!” a răsunat din nou la Baia Sprie. Parada asociațiilor miniere din România și Slovacia - 10 ore în urmă
15 august, între credință și tradiție. De ce aceeași sărbătoare poartă mai multe nume - 13 ore în urmă
Așa arată Sfânta Maria Mare la Moisei: o mănăstire veche de secole și o tradiție care continuă să adune generații întregi în jurul ei - 14 ore în urmă
Mese de ping-pong, montate în zonele de joacă de pe malul Săsarului în Baia Mare. Vor urma și altele - 16 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (XXVI) - 17 ore în urmă
Maramureșul, prezent la Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland, SUA. „Comorile Izei”, alături de românii din diaspora - 17 ore în urmă
Oaspeți din Bruxelles și Slovacia, la „Dorul pâinii de Acasă”. Tradițiile Maramureșului, descoperite la Muzeul Satului din Baia Mare - 18 ore în urmă
O nouă carte despre istoria mineritului din Baia Sprie. Gheorghe Muntean continuă povestea unei lumi care a definit orașul - 19 ore în urmă
Ce este si cum se folosește anafura?
Se numesc „anafură” părticele din prescurile care au fost aduse și oferite de către credincioși la Sfântul Altar, cu scopul de fi săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
Anafura se binecuvintează după prefacerea Cinstitelor Daruri de pâine și vin în Trupul și Sângele Domnului, când preotul invocă mijlocirea Maicii Domnului – „Mai ales pentru Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră…”, în timp ce strana cântă Axionul. În continuare, preotul, luând vasul cu anafură, face cu el semnul Sfintei Cruci înaintea Sfântului Disc şi a Sfântului Potir, zicând: „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvântează, Doamne, pâinea acesta, anafura sfinţilor tăi”.
Se observă faptul că anafura nu este pâine sfințită – cum în mod greșit se mai afirmă, ci pâine binecuvântată.
De regulă, anafura este împărțită de către preot la sfârșitul Liturghiei cu textul: „Hrana de la Domnul, cel ce a făcut cerul și pământul”, însă, dacă acesta va mirui pe credincioși cu untdelemn, anafura poate fi așezată în vase speciale – anafornițe –, de unde credincioșii își pot lua singuri și pot duce și acasă pentru cei care din binecuvântate pricini nu au participat la Sfânta Liturghie, dar și pentru a o consuma și în zilele următoare.
Anafura se ia întotdeauna pe stomacul gol, fără a a mânca ceva în acea zi! Este așa-numita „Liturghie de după Liturghie”, când, credinciosul, după ce se trezește dimineața, se spală pe față, își zice rugăciunile și ia anafură apoi își vede de cele ale zilei.
În încheiere, trebuie să fim cu mare luare aminte la păstrarea anafurei pentru a nu o lăsa să mucegăiască. Dacă se întâmplă o astfel de situație, aceasta trebuie aruncată pe o apă curgătoare, arsă sau îngropată în pământ la un loc curat, nicidecum nu se dă la animale deoarece anafura este pâine binecuvântată spre folosul oamenilor și nu a necuvântătoarelor!
În fotografie: Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, în cadrul Sfintei Liturghii de la Catedrala Episcopală, după ce a binecuvântat anafura, binecuvintează și pe elevul seminarist care ține vasul cu anafură! Ce frumos gest liturgic!
Pr. Adrian Dobreanu – director Departament Comunicații Media-Online














