Joi, 20 iunie 2024, începând cu orele 10.00, La Fondul Documentar al Academiei Române din cadrul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” a avut loc un moment evocator Ioan Es Pop: ÎN LUPTĂ CU ETERNITATEA. Inițiatorul și moderatorul evenimentului a fost Teodor Ardelean, directorul instituției. Invitați care au vorbit despre personalitatea poetului, depănând amintiri cu și despre Ioan Es Pop au fost: Teodor Ardelean, directorul instituției, prof. Ioan Marian Pop, directorul Școlii Gimnaziale „Avram Iancu”, vărul poetului, Olimpia Gheț, scriitoare, Mariana Chiș bibliotecară, ambele din Vărai, locul nașterii poetului și Săluc Horvath, scriitor și istoric literar, care a urmărit evoluția poetului, din tinerețe și până la statutul de mare poet național.
Poetul Ioan Es Pop a murit la vârsta de 66 de ani. A iubitul locul nașterii, Vărai, numindu-l „satul cu nume de paradis scufundat”.A iubit cartea din primele clase școlare.„ Prin clasa a șasea am rămas repetent la limba și literatura română pentru că nu mă puteam opri din cititul cărților. Al celor pline de poezia vârstei, nu al celor din programa școlară. Sunt și azi elevul mutilat care nu poate trece în clasa a șaptea.” Și-a îndeplinit cât a putut de bine nobila meseria de dascăl de limba și literatura română, la Ieud și, de acolo, a luat calea capitalei. L-a dus cu mașina proprie, Ștefan Hrușcă. Renunțase la cariera de profesor, avea bani puțini și își purtase cu el kilogramele de manuscrise. Dăduse profesia pe vocație. Mărturisea în interviul cu Cristian Pătrășconiu de la România literară: „Poezia m-a ferit de multe dintre răutățile lumi și m-a încredințat de-a lungul anilor că am procedat corect atunci când am decis să nu mai fiu profesor și să devin scriitor. Sunt un maramureșean al poeziei doar în măsura în care Cristian Popescu, bunăoară, este un bucureștean al poeziei. Geografia definește poezia numai în măsura în care aceasta din urmă o sublimează pe cea dintâi. Ador să fiu același și mereu altul atunci când contextele se schimbă. În mine locuiește un explorator care face călătorii pe dinăuntru până unde nici cu gândul nu se poate gândi”.
Fiecare poet sau scriitor pe care l-a studiat, l-a împătimit în arta de a scrie. De la Rebreanu a trecut la Eminescu, Blaga, Arghezi, Labiș, Nichita Stănescu. Despre cărțile sale spunea în același interviu:„ Toate m-au ajutat la creșterea de sine. Dacă mi-ar fi luate, aș fi nimeni. Ele sunt palatele mele, limuzinele mele, iahturile mele, giuvaierurile mele- toată averea mea pământească și mai mult decât atât. Ele sunt și mica mea postumitate”.
”
Dacă nu mi s-ar fi repetat mereu că sunt muritor, poate că n-aș fi murit. Poate aș fi înființat o altă moarte.” -Ioan Es Pop „Petrecere de pietoni”
Ioan Es Pop va trăi pentru eternitate, prin cărțile sale, lăsând o moștenire literară care va continua să inspire generațiile viitoare.
Lăcrimioara ZOTA
