Un nou sistem de monitorizare rutieră a fost introdus în Timișoara - 16 minute în urmă
Se fac înscrieri pentru cursuri de dans popular dedicate copiilor din zona Șomcuta Mare - 32 minute în urmă
Reîntoarcerea profesorului Grigore Leșe la Lăpuș: întâlnire emoționantă cu primul cor al comunei - 57 minute în urmă
Joc în deplasare pentru CS Minaur în etapa a 21-a - 1 oră în urmă
Rezultate remarcabile pentru șincaiști la Concursul Național „Grigore C. Moisil” - 1 oră în urmă
19 martie 1955, s-a născut actorul Bruce Willis - 6 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, joi 19 martie 2026 - 6 ore în urmă
Acțiune a salvamontiștilor în Munții Maramureșului pentru salvarea unui ucrainean aflat în stare critică - 13 ore în urmă
Raluca Cerghezan de la Direcția de Asistență Socială Baia Mare, desemnată „Asistentul Social al Anului 2025” pentru sprijinul acordat persoanelor cu dizabilități - 14 ore în urmă
139 de elevi prezenți în Maramureș la proba de limba și literatura maternă de la simularea Evaluării Naționale - 14 ore în urmă
„Un’ te duci tu, mielule!”
Pentru fiecare dintre noi, Sărbătorile Pascale vin cu bucurie și credință. Oameni dragi alături, bucate tradiționale alese, voie bună. Perpetuarea acestei tradiții vine în contradicție cu propria noastră cultură față de miei. Inocenți și plini de viață, sfârșesc în jurul vârstei de o lună.
E o tradiție bine înrădăcinată în mentalitatea românilor. Sacrificarea mieilor reprezintă un ritual încă întâlnit într-o Românie cu tradiţiile şi obiceiurile estompate. Multora le repugnă sacrificarea unui animal aparent nevinovat. Dar şi mai mulţi români, gurmanzi sau nu, sunt adepţii păstrării ritualului sacrificiului mieilor.
Pentru evrei, Paştele înseamnă sărbătorirea trecerii de la robia egipteană la libertate. Și la popoarele indo-ariene, precum geto-dacii din care ne tragem originile, exista sacrificiul mieilor la sosirea primăverii, pentru a marca astfel renaşterea naturii. Pentru creştini, Paştele înseamnă trecerea de la moartea sufletului prin păcate, la viaţa cea veşnică prin intermediul jertfei şi învierii mântuitoare a lui Hristos.
Anual se taie circa 4 milioane de miei pentru această sărbătoare, în ciuda declarațiilor reprezentanților bisericii, care susțin în număr cât mai mare că, tăierea acestor animale nu are nicio bază canonică. Este imposibil ca om creștin sau pur și simplu empatic, să nu te întristezi, atunci când treci pe lângă piețe și auzi plânsetul micilor miei drăgălași, care au fost rupți de lângă mama lor și își așteaptă sfârșitul.
Poeți au exprimat în versuri sacrificarea animalelor pentru hrană și respectarea tradiției. Citindu-le sau recitindu-le, putem reflecta mai profund asupra relației noastre cu lumea naturală și cu animalele.
„Un’ te duci tu, mielule?
La pășune, domnule.Ce să faci tu, mielule?Să pasc iarbă, domnule.Cin’ te mână, mielule?Ciobănașul, domnule.Ce asculți tu, mielule?Ce se-aude, mielule?Fluierașul domnule.Ce auzi tu, mielule?Coasa-n iarbă, domnule.Plângi de frică, mielule?Nu plâng, nu plâng, domnuleEu n-am lacrimi, domnuleAm cornițe, domnule.Nu plângi, Nu plângi, mielule?Nu plâng, Nu plâng, domnule!Plâng ciobanii, domnuleLatră cainii, domnule.Cin’ te taie, mielule?Măcelarul, domnule.Cin’ te mâncă, mielule?Dumneavoastră, domnuleCine moare, mielule?Și noi mieii, domnuleȘi voi domnii, domnuleNoi cu toții, domnule.Ce rămâne, mielule?Acest cântec, domnule”.
„Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea..
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Dacă Paștele este un motiv de celebrare a vieții, mieii ar trebui să fie un simbol în inimi, nu în farfurie.
Lăcrimioara ZOTA












