Andreea Ghițiu a lansat un proiect de suflet la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului - 10 ore în urmă
Portret de artist: Ioana Călăuz, poezia ca formă de libertate - 12 ore în urmă
Ovidiu Oanță, băimăreanul de cursă lungă devenit un reper al știrilor naționale - 12 ore în urmă
Seceta începe să lase robinetele fără apă în Maramureș - 12 ore în urmă
Nadia Comăneci a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității din Montreal - 12 ore în urmă
Mâine, recital de pricesne la Berința la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului - 13 ore în urmă
Să îl cunoaștem pe Andrei Coteț, un tânăr cu visuri mărețe în producția muzicală! - 13 ore în urmă
De astăzi, vinietele din Bulgaria sunt mai scumpe. Noile tarife pentru șoferi - 14 ore în urmă
Povestea Mănăstirii din Băsești - 14 ore în urmă
Patrimoniul maramureșean unește culturi: Eveniment special dedicat Zilei Internaționale a Prieteniei, la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare - 14 ore în urmă
Biserica de lemn din Buzești, pe lista monumentelor istorice
Localitatea Buzești a fost atestată documentar în anul 1648, sub denumirea de Olah Ujfalu. Face parte din comuna Fărcașa.
Lăcașul sfânt are hramul „Sfinții Mihail și Gavril” și datează din anul 1799.
Ea este diferită față de celelalte biserici, deoarece a fost construită în stilul baroc.
Este amplasată pe un promontoriu, numit „Piciorul Codrului.” Acolo se află pădurea de unde a fost luat lemnul pentru construirea bisericii.
„Stejarii tăiați au fost ciopliți după 10 ani, timp în care s-au uscat, iar straturile lemnoase de deasupra supuse mai ușor putrezirii, s-au distrus.Timpul cel mai potrivit pentru doborârea copacilor necesari construcțiilor de lemn, era în lunile februarie și martie,” povestea fătul bisericii, Vasile Pop din Buzești.
Pictura interioară datează din secolul al XIX-lea.
Pe fișa monumentului, întocmită în anul 1963 de istoricul Aurel Socolan sunt trecute mai multe date, când au avut loc lucrări de reparații: 1835, refacerea învelitorii și redimensionarea ferestrelor și anul 1961, când s-a refăcut turnul, după ce a fost grav avariat, în 1960 fiind trăsnit.
Meșterii care au construit biserica erau dintr-un sat vecin, Sârbi.
Lucrări de consolidare s-au realizat și în anul 1997. Pe lângă structura bisericii, s-a restaurat pictura murală, a icoanelor mobile și a pereților din pronaos și naos.
În interior, vizitatorul poate remarca luminozitatea spațiului și bogăția decorului.
Icoanele împărătești si diaconești au fost montate într-un cadru similar cu cel al ușilor împărătești.
Picturile sunt apreciate de istoricul Sabin Șainelic și asemănătoare cu cele din Plopiș, Baia Sprie, Șurdești și Valea Chioarului.
Au fost curățate în perioada 1997-2015, sub supravegherea restauratorului Octavian Ciocșan.
Și icoanele vechi au fost restaurate. O icoană prețioasă, „Iisus viță-de-vie,” este așezată pe masa altarului.
Pereții bisericii sunt realizați din bârne, încehiate la colțuri în cheotoare românească.
Un element de unicitate se găsește pe intradosul arcadei: două figuri umane, cu aureolă și cu o mână ridicată în semn de binecuvântare, așezate în oglindă. Se presupune că este reprezentarea Arhanghelilor Mihail și Gavril, patronii bisericii.
Acoperișul este influențat de arhitectura barocă iar turnul este deosebit de gros pentru o biserică de lemn românească.
Îndrăzneala meșterilor de a construi turnuri cu baze tot mai mari a crescut progresiv, către finele secolului al XVIII-lea.
Lăcrimioara ZOTA














