În prezent, în magazin găsim orice sortimente de brânzeturi, de la cele clasice precum telemeaua până la cele mai scumpe, cosiderate delicatese.
Dar nici brânza telemea nu mai e ca și cea pe care o preparau bunicii sau străbunicii noștri. Astăzi, specialitățile din brânză conțin tot felul de chimicale, care să le ajute să reziste mai mult. Despre urdă, însă nu se vorbește prea mult, nefiind în topul celor mai căutate sortimente.
Nutriționista Mihaela Bilic explică însă, pe pagina ei, cât de nutritivă și de sănătoasă este urda.
„Pe vremuri, când dietetic mâncau doar oamenii bolnavi, în meniul post-hepatită erai îndopat cu brânză de vaci. Era slabă, fără gust și fără sare, dar extrem de nutritivă și ușor de digerat. Iar pentru cei cu probleme de inimă și colesterol crescut era indicată urda, cea mai neobișnuită formă de brânză”, începe nutriționista.
„Urda, o știu ciobanii, este un produs care se obține din coagularea zerului rămas după fabricarea altor forme de brânză (telemea, cașcaval, brânză de vaci). Pe zer l-ați văzut și voi cu siguranță dacă ați făcut vreodată brânză proaspătă în casă. Este acel lichid gălbui care rămâne și pe care de obicei îl aruncăm. Acest zer conține în principal apă și proteine din lapte, dar nu are niciun strop de grăsime. Pe vremuri era folosit pentru hrănirea altor animale din gospodărie (porci, oi), sau din el se făcea urdă”, mai explică apoi Mihaela Bilic.
Brânză „de mâna a doua”
Conform ei, urda nu a fost dintre cele mai apreciate sortimente de brânză. Astăzi însă, ea este foarte aoreicată de către nutriționiști, datorită proprietăților sale unice.
„Mult timp urda a fost considerată un fel de brânză de mâna a doua, fără gustul și savoarea pe care le are telemeaua. Obținută prin coagularea proteinelor rămase în zer, urda este considerată în prezent o super-brânză, cu virtuți ce sunt la mare modă: are multe proteine, puțină grăsime și sare mai deloc”, mai arată ea.
În funcție de cât de bine e scursă, urda poate să fie fadă, sfărâmicioasă și aproape înnecăcioasă. De aceea de multe ori trebuie amestecată cu un pic de smântână sau unt. „În varianta italienească se numește ricotta și este o bunătate de brânză, gustați și îmi veți da dreptate!”, mai arată ea.
Potrivit ei, acum există și în România producători care fac urdă tip ricotta. „Are consistență untoasă fără să fie grasă, e fină și delicată, cu un gust de lapte fiert în tuci la foc de lemne. Fie că o mâncați ca atare sau pusă în paste, pizza sau prăjituri, cu ricotta o să aduceți pe masă gustul de lapte de la țară, cu miros de fum și fân… Încă o dovadă că povestea laptelui nu se termină niciodată!”, conchide nutriționista Mihaela Bilic.
