Corbul (Corvus corax) este o pasăre care face parte din familia Corvidelor fiind cel mai mare reprezentant al acestei familii.
Este adesea confundată cu cioara de semănătură (Corvus frugilegus), datorită culorii negre și a croncănitului asemănător.
Corbii sunt percepuți diferit de către culturile lumii. Asiaticii, africanii și indienii din America privesc cu admirație această minunată pasăre considerând-o un simbol al ineligenței și fidelității, pe când europenii din cauza culorii negre a penajului le atribuie o conotație negative.
Este un animal foarte sensibil la poluare, dovadă că în orașul Baia Mare mulți ani nu întâlneam păsări din această familie. După mulți ani au început să apară timid ciorile în zona de sud a orașului.
Și deoarece iubesc aerul curat este natural să întâlnim pe cel mai mare reprezentant al lor la Băiuț, respectiv corbul Nordic.
Dar pentru că există niște reguli în natură, corbul dacă în tinerețe se asociază în grupuri după ce se așează la ,,casa lui”, își formează o pereche stabilă și ,,controlează” un anumit areal.
La Băiuț există de foarte mulți ani o familie de corbi care au cuibul pe Piatra Sărita de pe Valea Tocilei. Bătrânii spun că sunt acolo de sute de ani deși studiile ne spun că longevitatea maximă a speciei ar fi de 50 de ani, unii împingând această limită la peste 120 de ani.
Corbii, se știe că sunt cele mai inteligente păsări din lume. Mult mai inteligente decât bufnițele și păsările de pradă, și cu mult mai istețe, și descurcărețe decât papagalii. Proporția dintre creier și volumul corporal, în cazul corbului, este cea mai mare în rândul tuturor speciilor de păsări. Proporția în cauza este egală cu cea prezentă la maimuțele antropoide și cetacee. Singura viețuitoare care are proporția creier-volum corporal mai mare decât cea a corbului, este însăși omul.
În China și Japonia, corbul este simbol al recunoștinței filiale, faptul că pasărea își hrănește părinții când aceștia sunt bătrâni, fiind considerat semnul unei miraculoase restabiliri a ordinii sociale.
Perechea de corbi de la Băiuț, porecliți în fel și chip de către localnicii, poate fi admirată patrulând zilnic pe toată lungimea Văii Tocilei, coborând și urcând, lăsând în urmă sunetul inconfundabil al croncănitului. Oferă adesea un frumos spectacol, iarna alunecând pe zăpadă sau încropind diferite jucării din crengi. Se spune că le place să provoace vulpile sau lupii pe principiul ,,prinde-mă dacă poți”, totul fiind o joacă care le face să fie diferite de alte specii de animale.
Sunt considerate adesea și ,,hoațe”, fiind atrase de obiecte strălucitoare care le colecționează la ele în cuib ca să își impresioneze perechea.
Își apără cu îndârjire arealul, astfel încât putem asista adesea la adevărate lupte aeriene între ei și ulii, șoimi sau alte păsări răpitoare.
Pot imita până la 20 de cuvinte sau sunete scoase de alte animale ca vulpile sau lupii. Chiar și sunete de motoare.
Se spune că există chiar un dialect care se formează în familia de corbi de-alungul anilor care diferă de la o zonă la alta.
Pasiunea pentru observarea păsărilor are o denumire complicată și anume ,,Birdwatching”, o pasiune care câștigă pe zi ce trece tot mai mulți adepți.
Așa că dacă vreți să alungați plictiseala unor zile mohorâte de toamnă, înarmați-vă cu un binoclu și veniți la o plimbare la Băiuț, pe Valea Tocila, să cunoașteți o frumoasă și amuzantă familie de corbi.
Corbi există în foarte multe locuri ale lumii nu doar la Băiuț. Dar la Băiuț corbii nu sunt asociați cu un lucru negativ, ci sunt priviți cu multă simpatie. Întâlnirea cu ei vă va face ziua mai frumoasă și veți uita pentru câteva ore de tumultul vieții cotidiene.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter ÜBELHART
Citește și
Întâlnirea de taină a Principelui transilvan la Băiuț din vara anului 1661
