Sfântul Apostolul Toma are atât un rol esențial în pericopa evanghelică care se va citi mâine dimineață în cadrul Sfintei Liturghii, cât și un rol determinant din punct de vedere al mărturisirii de credință pe care ucenicul o va face în fața Mântuitorului: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20,28).
Sfântul Toma, cel numit „Geamănul”, prin atingerea acestuia a semnelor cuielor și a coastei Mântuitorului, se învederează faptul că Învierea Domnului s-a propovăduit cu și mai multă tărie și că Mântuitorul Iisus Hristos a înviat din morți cu același trup care a pătimit pentru mântuirea noastră.
De asemenea, și noi, atunci când în unele momente suntem puși în fața unor anumite situații conjucturale din viața noastră, în fiecare dintre noi se activează acel „Toma” cu unele semne de îndoială; din punct de vedere moral important este ca să alegem cu mult discernământ calea prin care să „greșim” mai puțin. Îndoiala se poate naște dintr-o cunoaștere mai puțin relativă despre anumite lucruri.
Încă o tendință greșită pe care mulți dintre noi o folosim este „celebrul” dicton „crede și nu cerceta!”. Bineînțeles, este total eronată această afirmație. Mântuitorul nu ne dorește pe nici unul proști sau inculți, ci să căutăm adevărul suprem: „cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre mine” (Ioan 5, 39).
Din relatările Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântul Toma va realiza o altfel de mărturisire a credinței trudind cu foarte mult curaj și râvnă neobosită și „fără odihnă decât toți ceilalți, astfel încât a propovăduit aproape peste tot pământul, netemându-se să ducă Cuvântul lui Dumnezeu, popoarelor sălbatice”. În conformitate cu Tradiția Bisericii, Sfântul Toma a înființat bisericile din Palestina, Mesopotamia, Parția, Etiopia și India, propovăduirea Evangheliei aducându-i moarte de mucenic.
În concluzie, dacă din acel „necredincios”, Mântuitorul l-a învrednicit pe Sfântul Toma de a fi un adevărat mărturisitor al Evangheliei lui Dumnezeu, cu atât mai mult, și noi trebuie să-L mărturisim pe Hristos, fără să ne rușinăm, fiindcă cerul se dobândește printr-o mărturisire plină de curaj și cu multă atitudine: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu
