La 35 de ani după cel mai grav accident nuclear din istorie, explozia reactorului 4 al centralei nucleare de la Cernobîl (26 aprilie 1986), natura şi-a reintrat pe deplin în drepturi, vegetaţia acoperind părţi din localităţile din jurul centralei, iar porcii mistreţi, lupii, căprioarele şi caii sălbatici au profitat de absenţa omului şi s-au înmulţit, conform unui articol publicat de bangkokpost.com, citat de Agerpres.
Autorităţile ucrainene susţin că această zonă de excludere, contaminată radioactiv din jurul centralei nucleare nu va fi sigură pentru oameni timp de 24.000 de ani. Ea se dovedeşte însă prosperă pentru o specie de cai sălbatici în pericol de dispariţie.
„Au devenit un simbol al rezervaţiei şi a zonei de excludere în general”, susţine Denis Vişnevski, şeful departamentului ştiinţific al Rezervaţiei naturale de la Cernobîl, rezervaţie creată în această zonă în urmă cu 5 ani.
Explozia unuia dintre cele patru reactoare nucleare ale centralei de la Cernobîl a dus la contaminarea unei importante porţiuni din Ucraina şi Belarusul învecinat şi a impus crearea unei zone de excludere cu o rază de 30 de kilometri în jurul epicentrului exploziei.
Zeci de oraşe şi sate au fost evacuate, întreaga regiune devenind peste noapte o „rezervaţie” uriaşă, de dimensiuni fără precedent în Europa, conform Bangkok Post.
La peste trei decenii după accident, zona a început să atragă turişti, iar oficialităţile ucrainene doresc să obţină statutul de zonă protejată din partea UNESCO.
După dezastru, zona a devenit un paradis pentru elani, lupi dar şi pentru o specie de cai sălbatici originară din Asia, denumită calul lui Przewalski. Această specie, denumită după omul de ştiinţă rus Nikolai Przewalski care a descoperit-o în zone de la marginea deşertului Gobi, aproape că a dispărut complet până la jumătatea secolului XX, în special din cauza faptului că au fost vânaţi excesiv. Calul lui Przewalski (Equus ferus przewalskii) mai este numit şi calul sălbatic asiatic, calul sălbatic mongol sau Takhi şi este o specie de cal sălbatic, cea mai apropiată rudă sălbatică a calului domestic.
Aceşti cai au fost reintroduşi de oameni de ştiinţă în zone din Mongolia, China şi Rusia, în cadrul eforturilor de conservare a speciei. În cadrul unui astfel de program, 30 de cai au fost aduşi în zona din jurul centralei nucleare de la Cernobîl în 1998, pentru a înlocui în lanţul trofic o specie dispărută de cai din această regiune – Tarpanul.
Experimentul desfăşurat în Ucraina a fost oprit la un moment dat, însă caii au rămas liberi în regiune şi au prosperat. În prezent, în zona de excludere din jurul centralei nucleare trăiesc 150 de astfel de cai sălbatici, iar alţi aproximativ 60 de cai trăiesc peste graniţă, în Belarus.
„În mod paradoxal, a fost vorba de o oportunitate unică de a conserva biodiversitatea”, a mai susţinut Vişnevski.
În condiţii optime, herghelia de cai din zona ucraineană ar putea ajunge să numere 300 până la 500 de animale, conform lui Serghei Jila, cercetător în cadrul Rezervaţiei Biosferei de la Cernobîl.
Cercetători de la Parcul zoologic din Praga, care participă la eforturile de salvare a acestei specii de cai sălbatici susţin că numărul lor la nivel global a ajuns la aproximativ 2.700 de exemplare.
După succesul acestor cai în zona din jurul Cernobîl, conservaţioniştii discută şi despre introducerea în acest areal şi a altor specii aflate în pericol de dispariţie. Unul dintre potenţialii candidaţi este bizonul european (zimbrul), animal care trăieşte în sălbăticie în Belarusul învecinat, conform lui Vişnevski.
Foto: Profimedia Images
