Tânăra Cristina Conț are nevoie în continuare de sprijinul semenilor; Care e starea sa - 11 ore în urmă
Clădire abandonată, găsită de Mihai Morar într-o zonă pitorească din Maramureș - 12 ore în urmă
7 mai 1986: Amintiri unice din Maramureș cu victoria Stelei București - 12 ore în urmă
PS Timotei Sătmăreanul a slujit în Parohia Ortodoxă Rozavlea în a treia zi de Paști - 12 ore în urmă
Cea de-a 30-a ediție a Festivalului Internațional de Artele Spectacolului ATELIER, se apropiei - 14 ore în urmă
Cum s-a sărbătorit Paștele în urmă cu 120 de ani, în Baia Mare - 15 ore în urmă
Hramul bisericii „Sfântul Apostol Toma” din Oarța de Sus - 15 ore în urmă
Bani pentru Centru Comunitar Integrat la Săliștea de Sus - 15 ore în urmă
Caravana „Prim Răspuns în Comunitate” a poposit și în Baia Mare - 16 ore în urmă
Rata șomajului în Maramureș, mai mică decât la nivel național - 16 ore în urmă
Am intrat în Făurar: Bătrânii spun că această lună a fost întotdeauna capricioasă și răutăcioasă
Aflată la răspântia dintre iarnă și primăvară, luna Februarie este numită în tradiția populară și Făurar.
Este timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, este luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”. Bătrânii spun că februarie a fost întotdeauna o lună capricioasă și răutăcioasă, asta datorită faptului că i-au fost repartizate cele mai puține zile, fiind considerat fratele cel mic al lunilor anului. Bătrânii noștri spuneau:
„Fie iarna cât de rece/ Numa’ Făurar de-ar trece”.
Legenda lunii februarie
Anul avea 12 feciori care purtau numele lunilor: Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie etc. Anul avea ca avere doar o vie din care acesta făcea vin. Când feciorii au crescut, au îngrijit via și la sfârșit vinul obținut l-au pus într-un singur butoi.
Pentru a ști care e vinul fiecăruia, au însemnat cu un cărbune până unde le era partea. Pentru că Februarie era cel mai mic locul lui a fost la baza butoiului. Fiecare și-a pus cep în dreptul porțiunii ce îi aparținea. Feciorii mai mari au hotărât că ei își vor bea vinul numai la începutul anului.
Între timp, Februarie bea zilnic din partea lui și era mereu vesel și cu chef de vorbă. Ceilalți frați râdeau de nesocotința lui. Veni și vremea ca frații să-și bea vinul, dar când au deschis cepurile nu a curs nici un strop de vin. Când și-au dat seama cine era vinovat au început să-l alerge. Când îl ajungeau și doreau să-l lovească Februarie plângea și se tânguia. Când scăpa râdea de fericire. De atunci și luna care îi poartă numele are zile însorite și calde, apoi reci cu zăpada și vânt.
Sursa – Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș