Brusc, doi nimeni din țara asta – de te miri că au grai omenesc – se iau de marele artist Tudor Gheorghe. Mă rog, nu chiar întâmplător, ci după spectacolul maestrului ”Degeaba 30”, în care a recitat versurile intitulate ”Păpușaru-a hotărât!” (citiți-le integral la sfârșitul textului).
Primul a sărit Andrei Caramitru, fiul cel mare al marelui actor Ion Caramitru, cunoscut la noi mai mult ca fiind fiul lu’ tac-su’ și consilierul USR-istului Dan Barna. Andrei Caramitru își permite impertinența să se adreseze unei valori precum Tudor Gheorghe astfel: ”Stimate domn cu ghitară şi mustaţă, uite cum stă treaba: – e mai bine acum pentru că avem ce mânca – e mai bine acum pentru că nu e frig în case şi e lumină pe străzi noaptea – e mai bine acum pentru că putem vizita şi lucra în alte ţări”. Evident că individul e și plin de tupeu când vorbește de lipsurile din comunism, pe care el nu le-a simțit, datorită talentului și poziției tatălui său. Dar s-o fi recunoscut în sintagma ”Guralivii cu tupeu”.
Dar de tunat (de i-a adunat) a tunat Daniel Funeriu, cel cu pixelul albastru, datorită căruia a ajuns ministru al – țineți-vă bine – Educației. Iată cum vorbește acest jenant pixel uman, dar nici măcar albastru, ci absolut incolor:
”Băi, Tudor Gheorghe, ia fii atent aici: cât ai fi fost tu de talentat în muzică şi versuri! Primul meu coleg de bancă, Cristian Herbei, şi alţi 1000 de oameni nu au murit pentru ca tu să-i dai cu zdranga-zdranga la mandolin, spunând că a fost degeaba! Băi, talent: nu ţi-e ruşine la senectute să spui că e totuna să iei, când ai chef, avionul spre Paris, cu statul la coadă patru zile pentru 25 de l de benzină? Băi nenicule! … să-ţi fie ruşine, canalie talentată!”
Ce l-a apucat pe acest nefericit accident al politicii și educației românești (sunt elegant și nu adaug și ”al naturii umane”)? Păi, s-a recunoscut în versurile recitate de Tudor Gheorghe în spectacol: ”În guvern, incompetenți, e de-ajuns să fie trei/ Da’ bătuți în cap de tot, să putem conta pe ei”. Dar atât de sigur e Funeriu că dintre cei trei amintiți în recitare el e cel dintâi, încât și-a dat drumul la limbajul de mahala; pe care îl cunoaște singur, nu trebuie să-i sufle vreo consilieră, ca atunci când era ministru al Educației și, la conferințele de presă, se comporta ca un corigent căruia o colegă îi sufla, doar-doar o scoate cinci-ul salvator.
Dar ca să înțelegeți de ce s-au ofuscat cei doi ”închipuiți” – cum li s-ar eticheta în Maramureș inconsistența și prostia fudulă – citiți – și ascultați – versurile:
”Păpușaru-a hotărât; tu acolo, tu aici
Lăsați liberi hoții mari, arestați-i pe cei mici
Puneti șefi oameni pătați, șantajabili mai ales
Fac ce vrem, când vrem, și putem să-i schimbăm des,
Fiți atenți la procurori – căutați veleitari -,
Caractere de nimic, oameni mici ce se vor mari
N-am nevoie de destepți; mediocri – cât mai mulți
Proștii care-i promovăm sunt mai buni decât cei culți,
Nu întreabă, nu gândesc, fac ce vrem și e de-ajuns
N-are sens să-i bănuim c-ar avea vreun gând ascuns
Cei mai buni sunt cei lipsiți de cultură și talent
Guralivii cu tupeu să meargă în Parlament!
Cumpărați – că nu sunt scumpi – câțiva ziariști de top
Care spun că e senin, când afara e potop.
În guvern, incompetenți, e de-ajuns să fie trei
Da’ batuți în cap de tot, să putem conta pe ei.
Secretari de stat, mai mulți – p-ăștia am să-i numesc eu –
Mă pricep la proști cu ștaif mai bine ca Dumnezeu
Șeful Statului, lăsați să-l aleagă cum vor vrea
Cei pe care-i tot mințim c-o bere și-o acadea…
Când se vor fi așezat lucrurile cum le vrem
Ștergem tot ce-a fost mai bun și-ncepem să guvernăm”.
Apreciați singuri cât adevăr conțin aceste versuri!
Ananei GAGNIUC
