Școala Gimnazială „Octavian Goga” Baia Mare a găzduit Târgul de Crăciun „Povești lângă bradul de Crăciun”- ediția a III-a - 53 minute în urmă
Băimăreanca Lotti Dărăbuș a reprezentat România la Festivalul Internațional „Riga Symphony” desfășurat în Letonia - 1 oră în urmă
Gânduri de seară – Pentru cei ce știu să asculte - 2 ore în urmă
Mara Popov de la Insieme Music School a câștigat Marele Trofeu și Trofeul secțiunii Pop Românesc în cadrul Festivalului Național de Interpretare „Cântul Banatului” din Timiș - 2 ore în urmă
Premiul I al concursului “De Nașterea Domnului”, câștigat de elevii Liceului „Bogdan-Vodă” din Vișeu de Sus - 2 ore în urmă
Taina Sfântului Maslu a fost săvârșită la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare - 2 ore în urmă
Poliția Locală Baia Mare atrage atenția asupra folosirii articolelor pirotehnice - 4 ore în urmă
Magia Crăciunului, adusă pe scenă la Concertul caritabil din Tăuții Măgherăuș - 4 ore în urmă
14 decembrie – un an de la trecerea la cele veșnice a lui Mircea Diaconu - 5 ore în urmă
Prognoză meteo Maramureș – 14 decembrie 2025 - 6 ore în urmă
Baia Mare. Orașul pictorilor. Și al minerilor
Reprezentanții proiectului Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș ne răsfață cu ”povești captivante, pline de farmec și 100% adevărate, de aici, din inima viitorului geoparc”. Și bine fac, pentru că sunt pline de miez. Una dintre istorisiri – pe care o puteți citi mai jos – poartă semnătura colecționarului de artă Várvédő Zsolt.
„Marea întrebare, a mea și a altora, legată de fenomenul picturii băimărene a fost: De ce Baia Mare? De ce au venit artiștii aici în 1896? Și unul dintre răspunsuri ar fi: orașul în sine.
Un oraș micuț, în care la acea vreme trăiau 10.000 de locuitori, dintre care aproape toți lucrau în mină. Asta înseamnă că străduțele din zona Parcului, mai cu seamă Valea Roșie și Valea Usturoiului, erau împânzite de case minerești micuțe, colorate, cu grădini pline de flori, de toate culorile și ele. Să ne imaginăm: minerii porneau spre muncă la 4 dimineața, pe întuneric, coborau în subteran și lucrau tot pe întuneric, pentru ca seara să se întoarcă acasă pe întuneric. Lumina era pentru ei un lux. Nu prea aveau parte de lumină decât duminica sau vara, când era ziua mai lungă. Și în acest scurt răgaz, ei voiau să vadă culoare. De aici casele portocalii, albastre, verzi, de aici grădinile și străduțele ca-n povești.
Când au sosit primii artiști în Baia Mare, Primăria le pregătise cazare în cele unu-două hoteluri din Centrul Vechi, însă nimeni nu a vrut să stea acolo. Toți voiau să locuiască în casele minerești, pentru a avea parte de experiența autentică. Și pentru localnici, era de asemenea o onoare să primească în casele lor astfel de „domni” îmbrăcați elegant, în moda pariziană, muncheneză, spilcuiți, diferiți.
Așa s-a întâmplat ca aceste case să ajungă să fie pline de lucrări de artă. La începuturile Coloniei de pictură, artiștii acolo stăteau, acolo își pictau majoritatea tablourilor și multe dintre aceste tablouri au fost dăruite minerilor care i-au găzduit. Trăiau, zi de zi, sub același acoperiș: artiști și mineri.” (Va urma)
Imagine: Lucrare de Kiss Károly (1883-1953), colecție particulară. Sursa foto: Facebook/ Proiect Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș
Citește și
Várvédő Zsolt: Mulțumită artiștilor băimăreni, sunt omul care sunt
















