Share
Despre fotbalul văzut din tribune, când înjurătura ține loc de fairplay

Despre fotbalul văzut din tribune, când înjurătura ține loc de fairplay

Mulți dintre suporterii pătimași ai unora dintre echipele din fotbalul nostru, indiferent de ligă, au senzația că au un drept al lor, nescris, să se poarte cum le vine la socoteală cu favoriții lor atunci când aceștia joacă prost. Să-i înjure de toate rudele din dotare, să urle la ei ca la hoții de cai, să le transmită tot soiul de măscări pe bannere. Respectivii fani – sau ce vor fi fiind ei – consideră că li se cuvine acest comportament primitiv atâta vreme cât își fac franjuri neuronul în meciuri în care echipa lor joacă brambura.

Să admitem că pentru un suporter înfocat, care ține poate de-o viață cu o echipă, e frustrant s-o vadă dându-se de-a berbeleacul. Numai că există o limită. Sau ar trebui să existe. Limita care se cheamă îndeobște bun-simț. Nu te apuci să-l faci albie de porci pe un fotbalist care nu poate mai mult. Nu te apuci să înjuri birjărește pe stadion doar ca să-ți verși umorile fiindcă poate te ține soția sub papuc acasă și dacă nu duci gunoiul la timp e posibil să te și alegi cu un șlap peste partea dorsală.

În 2025 merg și copii pe stadioane, care chiar nu trebuie învățați cu manifestări neroade, de oameni cu fracturi de comportament. Înainte de toate sportul trebuie să ne învețe ceea ce înseamnă fairplay. Sunt alții mai buni decât tine, chapeau, bravo lor, respectă-i! Nu-ți mai place de echipa cu care ții? Mută-te la alta. Comportamentul grobian din tribune poate fi un motiv de fală doar pentru nătângii care îl îmbrățișează. Stadionul nu e un loc de descărcat frustrări, ci de respectat sportul.

Tiberiu Sabo

Sursa foto: pixabay.com


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.





Lasă un comentariu