Share
Se dorește constituirea Colecției muzeale Nicolae Pițiș, restaurarea casei acestuia și construirea unei troițe în semn de omagiu

Se dorește constituirea Colecției muzeale Nicolae Pițiș, restaurarea casei acestuia și construirea unei troițe în semn de omagiu

În 13 martie, rapsodul maramureșean Nicoale Pițiș – Tezaur Uman Viu – trebuia să împlinească 84 de ani. A fost un simbol al culturii tradiționale din Maramureș și din țara noastră.

În timpul vieții alături i-a stat Maria Casandra Hauși, o purtătoare de seamă a doinei românești. De fiecare dată, aceasta vorbea cu atâta respect și prețuire despre badea Pițiș… După trecerea la cele veșnice, maramureșeanca se luptă din răsputeri ca memoria sa să rămână vie printre noi, ca cele învățate de la badea Pițiș să fie transmise și altora.

Iată mesajul postat de Maria Casandra Hauși, zilele trecute, pe rețelele de socializare. Planurile sunt mari, frumoase și, cu siguranță, vor fi duse la bun sfârșit spre bucuria celor care l-au prețuit pe Nicolae Pițiș.

„A STRĂBUNULUI NOSTRU NICOLAE PIȚIȘ

Gândesc cum să fac să mai avem parte de bunu’ Pițiș… Vă spui sincer, greu, foarte greu am acceptat plecarea. Odată desprins de pe pământ – fiindcă l-am văzut cu duhu’ cum se duce în vazduhu – i-am spus, cu cât glas mai aveam, privindu-l cu ochii minții și ai inimii: „Bine, du-te, du-te. Du-te.”

Și acum văd cum urcam dealul spre mormântul gol… Trâmbitașii trâmbitau, fluieru’ fluiera, tilinca tilinca, de doi voinici veniți de la Cluj și de unu de la Baia Mare…, surorile îl plângeau, îl cântau, boceau, de mă cutremuram și mă alinau totodată. În imediatul gând realizasem că el, în fapt, se cuibărise fix în coșul pieptului. Aici putem strânge toată viața, dureri, doruri, lacrimi, stele căzătoare, gânduri colindătoare, fântâni, picuri de lumânare, triluri, râsete, flori- hori, atingeri, raze, zări, luminișuri, taine numai de pământ, de noi și de Cer legate, știute, încercate, cunoscute, înțelese.

Astăzi este ziua de naștere a bunului Pițiș și viu să vă spui așa…
În anul 2020 aveam în gând, alături de bunu’ Pițiș și de soțul meu, Nicolae Rafael Stoian, să restaurăm, sub titulatura Casa memorială Nicolae Pițiș, Centru de cultură și artă tradițională, casa în care a viețuit Nicolae Pițiș. Dumnealui a fost tare încântat să-i transformăm casa în Casa Muzeu D’iu, precum a concluzionat dumnealui. Asta îmi doream: să vadă cum, sub ochii dumnealui, casa recapătă formă și vigoare. Am încercat, spre exemplu, să explicăm familiei cum ar putea exista chiar posibilitatea și oportunitatea reală de a lucra în viitor una din nepoatele rapsodului ca ghid turistic și multe alte beneficii de dezvoltare a Lăpușului Românesc… Din dorința de a avea binecuvântare duhovnicească, i-am chemat alături de noi pe părinții locului, respectiv pe părintele protopop din Târgu Lăpuș, pr. Florin Stan, și pe părintele din Lăpușu Românesc, Daniel Brisc.

Proiectul urma să fie realizat în numele Asociației Socio-Culturale DOINA NEAMUL, al cărei președinte sunt, și a fost gândit în așa fel încât interiorul casei să fie dotat cu aparate audio – video (boxe de înaltă calitate, căști, video-proiector/ ecran, laptop), unde turiștii sau chiar și localnicii să poată urmări, selecta, alege, diferite materiale audio-video cu dumnealui, un program media unde să existe arhivate toate înregistrările cu dumnealui, începând cu filmul Pintea, înregistrările Speranței Rădulescu de dinainte de anii ’60 și până în prezent, biobliografia (constituită de mine și regăsită pe pagina de Facebook Nicolae Pițiș, Tezaur Uman Viu, pagina administrată de mine personal), filme documentare, emisiuni, expoziții foto etc.

Absolut tot ce se putea/se poate salva pentru mine însemna/înseamnă reconstituirea spațiului în care să-l mai pot simți, auzi, asculta, vedea, imagina, închipui, pe bunu’ Pițiș, un spațiu inspirațional – un loc în care să se poata crea, recrea, imagina, spiritul și personalitatea dumnealui, un loc unde să se strângă oameni de toate vârstele, din Țara Lăpușului și din toată țara, care pot și doresc să dea și să ducă mai departe moștenirea culturală.

În acel „spațiu- timp” îmi doream să se organizeze o tabără de creație care să poarte numele Nicolae Pițiș, în care să existe diferite ateliere de făurit instrumente muzicale de suflat, ateliere de olărit, încodeiat ouă, șezători, concerte, recitaluri și multă tihnă, care să dea loc povestirilor și istorisirilor. Proiectul cuprindea toate detaliile, rigorile și protocoalele ce se cer scrierii unui proiect cultural, dar, din păcate, nu am reușit să ajungem la nicio concluzie favorabilă. Și, pentru a nu tulbura apele, ne-am retras în liniște…

În momentul în care cu adevarat bunu’ Pițiș s-a desprins de pe pământ, am simțit cum o lume întreagă se surpă, făcând o prăpastie uriașă între noi, cei rămași cu ochii înlăcrimați, deznădăjduiți, pustiiți, și ei, cei buni-străbuni senini… O vorbă, un cuvânt de-al bunului Pițis m-a readus la viață și am simțit cum, din nou, prind noi puteri: „Du-te pe urmă și îi afla!”, „Caută și vei afla, bate și ți se va deschide” (Domnul nostru Iisus Hristos)… Mi-am zis: măcar obiectele dumnealui să nu le pierdem, să nu cumva să se dispenseze familia de ele… Așa mi-a venit gândul de a solicita un „colțisor” în cadrul muzeului pentru ca acestea să poată fi expuse.

Toate acestea i le-am povestit doamnei profesoare Natalia Lazar, simțind-o om de încredere și de nădejde. Dumneaei, cu experiență mai mare în acest domeniu și cu o viziune mult mai precisă, m-a ascultat atent și mi-a spus fără ezitare: „De ce colțișor? De ce nu într-o casă din zona Lăpușului?”… Cred că în acel moment m-am luminat la față… Discuțiile au decurs telefonic, prin mesaje scrise și au continuat în cadrul examenului (Managementul organizațiilor și instituțiilor), la începutul acestui an, respectiv în perioada 15 ianuarie și până în prezent.

La sugestia mea și cunoscând dragostea bunului Pițiș pentru biserică și neamul creștinesc, ne-am dorit să fie implicată aici și Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, astfel că, în data 31.01.2023, am înmânat personal o scrisoare de intenție Preasfințitului Părinte Iustin Sigheteanul, în care ne exprimam limpede și hotărât tot ceea ce ne dorim cu acest proiect. Am solicitat sprijin și am primit binecuvântare pentru un bun început în constituirea Colecției muzeale Nicolae Pițiș, care va intra în patrimoniul Episcopiei, cu implicarea inițiatorilor proiectului, Asociația Socio-Culturală DOINA NEAMUL, prin Maria Casandra Hauși președinte, și având susținerea Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, prin lector univ. dr. Natalia Lazar, colaboratori avându-i pe oamenii de seamă ai Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș și pe doamna director Monica Mare, mare să îi rămână și inima.

Nădăjduim ca expunerea colecției la Muzeul satului să aibă loc în vară, spre toamnă, cu atât mai mult cu cât în luna septembrie a acestui an, în Maramureș, Ministerul Culturii și Consiliul Județean Maramureș intenționează să organizeze Gala națională Tezaure Umane Vii, cu participarea membrilor Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial și a altor specialiști cu activitate în domeniul patrimoniului cultural imaterial și al protejării patrimonului mondial UNESCO, în general. Iar, pe lângă discursul expozițional de la muzeu, vom da viață și altor activități culturale și educative, în dorința de a crea acel spațiu, muzeu d’iu.

Dorim, de asemenea, ca tot în acest an să construim o troiță în semn de omagiu, pe care s-o amplasăm „acolo, sus, pe deal”, în imediata apropiere a mormântului dumnealui, iar dezvelirea ei să constituie un alt prilej de chemare a fraților fârtaților, a semenilor noștri.

Iar când Bunul Dumnezeu va rândui ca visul nostru, de a restaura casa lui Nicolae Pițiș și de a împlini toate celelalte mai-sus menționate de abia atunci mă voi simți împăcată sufletește. Dar toate acestea pe rânduc și la vremea orânduită.

După constituirea colecției și expunerea ei la Muzeul satului, dorim ca acest demers expozițional să fie unul itinerant, să colinde, să povestească, să vestească, să mărturisească, să stea de veghe, să privegheze, să stea mărturie așa cum a făcut-o până acum, cu atâta firesc, bunu’ Pițiș. Așa s-o și preschimbat bunu’ Pițiș într-o „stea mărturie” – a scris Maria Casandra Hauși.

L.C.H.

Foto – Facebook Maria Casandra Hauși


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu