Maramureșul este recunoscut peste tot și prin intermediul frumoaselor biserici de lemn, acestea fiind adevărate bijuterii.
Unele datează de secole, ajungând astăzi să fie adevărate monumente cultural-turistice, porți spre tradiție care redau unicitatea și frumusețea județului nostru.
Una dintre acestea este Mănăstirea Săpânța “Noul Peri“. Este cea mai înaltă construcție de lemn din Europa și poate chiar din lume. Are 75 de metri.
„Mănăstirea Medievală Perii Maramureșului a fost o ctitorie voievodală și prestigioasă a Familiei Drăgoșeștilor, voievozi ai Maramureșului. Această mănăstire a devenit un puternic centru de rezistență împotriva catolicizării și calvinizării românilor ortodocși maramureșeni.
Fiii voievodului Dragoș – Drag și Balc, au așezat Mănastirea sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol care a emis un Act Oficial semnat de Patriarhul ANTONIE IV al Constantinopolului în August 1391, prin care ridica această mănăstire ctitorie a Derptcredincioșilor voievozi Dragoșești la rang de STAVROPIGHIE (adică intra sub protecția directă a Patriarhiei și devenea Stavropighie Constantinopolitană).
Egumenul ei (primul conducător spiritual) s-a numit Pahomie și avea atribuții cvasiepiscopale (nu era episcop hirotonit), el conducea Mănastirea, păstorea, coordona și îndruma preoții din tot actualul spațiu al Nord-Vestului. Maramureșul cum era el atunci cu cele două părți rămase după al Doilea Război Mondial în dreapta Tisei și Sătmarul, exact teritoriul pe care a reînviat istorica Episcopie a Maramureșului și Satmarului care are și ea un trecut tot atât de străvechi ca și Mănăstirea Perii Maramureșului. La Mănăstirea Peri au rezidat episcopi, primul a fost Episcopul Simeon confirmat tot de Constantinopol, care hirotonea preoți și prezida adunările liturgice și îndruma poporul pe calea dreptei credințe.
Ultimul episcop care a rezidat și la Peri a fost Episcopul Iosif Stoica – nobil maramureșan – născut la Criciova în dreapta Tisei, trecut în calendarul BOR cu titlul de “Iosif Mărturisitorul din Maramureș”, sărbătorit la 24 aprilie .
După 1700, Mănăstirea a fost distrusă deoarece lupta pentru uniație a fost crâncenă și sprijinită de curtea de la Viena, iar mănăstirile stăteau în calea acestei intenții a Imperiului Habsburgic.
Nicolae Iorga, care a călcat pe ruinele fostei mănăstiri, a scris că Mănăstirea Peri era un puternic centru de cultură, se publicau cărți de cult, era școală de pregătire a clerului și, probabil, aici a apărut scrisul în limba română.
După 1990, cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Iustinian și preotul Grigorie Luțai și credincioșii din Săpânța au hotărât reînvierea mănăstirii Peri, prin construirea ei în mijlocul parcului dendrologic, într-un loc de o frumusețe rară la marginea Săpânței, de data aceasta în stânga Tisei.
Este cea mai înaltă biserică și construcție de lemn din Europa, 75 de metri, operă a arhitectului Dorel Cordoș.
Este un loc ce impresionează, fascinează, înalță, vegheaza, crucea binecuvântând locul vechii mănăstiri din dreapta Tisei, ea fiind așezată la distanța de aproximativ 10 kilometri în linie dreaptă de locul fostei mănăstiri. Odihnește sufletele celor ce își dorm somnul de veci în pământul rupt de Țara Maramureșului Voievodal și care va dăinui de acum și până în veac și odată cu ea va dăinui Neamul Românesc, credința ortodoxa strămoșească, limba, cultura și civilizația lemnului creat de meșterii populari maramureșeni! Amin” – se explică pe pagina de Facebook Gavril de Bârsana.
L.C.H.
