Gelozia care nu are legătură cu ce face celălalt. Ci cu ce s-a întâmplat în tine, cândva. Gelozia patologică nu începe în cuplu. Începe într-un context mai vechi, acolo unde cineva important pentru tine n-a fost stabil, coerent sau disponibil emoțional. Nu trebuie să fi fost înșelat ca adult ca să devii suspicios. E suficient ca, în copilărie sau adolescență, să fi învățat că iubirea se poate pierde fără explicație.
Un copil care a fost lăsat singur în relații afective semnificative – prin abandon real, infidelitate a unuia dintre părinți, sau instabilitate emoțională cronică – ajunge să creadă că iubirea e imprevizibilă. Că orice apropiere vine la pachet cu riscul pierderii. Că, oricât s-ar strădui, cineva mai bun îl poate înlocui. Iar acest copil, devenit adult, nu va cere doar afecțiune. Va cere asigurări constante. Nu va întreba: „Mă iubești?”, ci: „La cine te-ai uitat azi?”, „De ce n-ai răspuns imediat?”, „De ce ai șters conversația?” Pentru un partener cu structură anxioasă, orice gest al celuilalt poate deveni un indiciu periculos. Un telefon dat mai târziu, un obiect mutat din loc, o decizie neanunțată – toate pot declanșa o furtună interioară. Nu pentru că acele gesturi au sens obiectiv, ci pentru că mintea lui are nevoie de control.
În lipsa certitudinii, activează cel mai vechi scenariu: „mi se ascunde ceva → nu sunt suficient → urmează să fiu înlocuit.” Dar nu toți partenerii răspund la anxietate prin hiper-transparență. Mulți se retrag. Devin defensivi, se închid, ascund, evită confruntarea. Nu din rea intenție, ci din nevoia de a-și proteja spațiul personal. Iar cu cât gelozia apasă mai tare, cu atât celălalt își închide și mai mult ușile. Așa se formează dinamica cea mai frecventă în cuplurile dezechilibrate: unul cere control, celălalt cere libertate. Și fiecare simte că celălalt „nu îl iubește destul”. Ce face diferența între o relație stabilă și una care se sufocă? Capacitatea fiecăruia de a înțelege de unde vine propriul comportament. Un bărbat care simte nevoia să controleze nu are, de fapt, o problemă cu iubita lui. Ci cu sentimentul de nesiguranță vechi, care îl reactivează când se simte exclus sau în afara adevărului.
O femeie care evită să spună ce a făcut în ziua respectivă nu vrea, neapărat, să ascundă ceva. Poate a învățat că, dacă spune, va fi judecată, presată, certată. Nu orice om gelos e bolnav. Dar orice om gelos are o durere nerezolvată. Și dacă nu o recunoaște, va transforma fiecare relație într-o anchetă. Cu cât cere mai multă transparență, cu atât se simte mai singur. Cu cât verifică mai mult, cu atât încrederea scade. Cu cât cere mai multă dovadă, cu atât dispare spontaneitatea în relație. Nimeni nu se simte iubit când e suspectat constant. Nimeni nu se deschide când e întrebat obsesiv. Nimeni nu rămâne cu plăcere acolo unde orice gest devine probă într-un proces.
De aceea, terapia pentru gelozie nu caută să afle dacă celălalt ascunde ceva. Ci caută să înțeleagă ce se activează în tine atunci când nu primești tot. Care e teama reală? Cine te-a făcut, prima oară, să simți că poți fi înlocuit? Și ce nevoie nu ți-ai îngrijit niciodată în relația cu tine? Pentru că, oricât ai verifica, nu vei fi liniștit. Pentru că, oricât s-ar justifica celălalt, tu tot n-ai încredere. Pentru că, oricât de fidel ți-ar fi partenerul, mintea ta tot va căuta un semn că urmează o pierdere. Și nu pentru că există un pericol real. Ci pentru că tu n-ai învățat încă să te simți în siguranță în relații.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Când nu mai știi ce vrei (despre renunțările invizibile, loialitățile greșite și întoarcerea spre tine)
