Pavel Bartoș a încântat cu prezența publicul băimărean, în cadrul premierei filmului „Crăciun cu Ramon” - 8 minute în urmă
Sute de noi dosare aprobate de AFM în cadrul Programului Rabla pentru persoane fizice - 22 minute în urmă
Atenție, șoferi! Ceață densă în zona depresionară a Maramureșului - 29 minute în urmă
Vizita cadrelor militare la Centrul Eparhial - 53 minute în urmă
Caravana Atelierelor la Școala „Nichita Stănescu” din Baia Mare – micuții au realizat decorațiuni specifice acestei perioade - 57 minute în urmă
„Chimia din farfurie”: Conferință națională cu prof. univ. dr. Dan Cristian Vodnar în fața a peste 250 de elevi - 1 oră în urmă
Conferință controversată la Curtea de Apel București – între apărare și mărturia unui magistrat - 1 oră în urmă
Minoră dispărută- Poate ați văzut-o? - 2 ore în urmă
Zeci de polițiști, alături de angajați ai STS, au donat sânge - 2 ore în urmă
Ilie Lazăr, la împlinirea a 130 de ani de la nașterea sa - 3 ore în urmă
Toată lumea vrea la guvernare
În aceste zile, România se pregătește pentru un nou ciclu politic. După alegerile din iunie și înaintea celor din toamnă, toate partidele mari – PSD, PNL, UDMR, USR și reprezentanții minorităților – par să se uite cu interes spre guvernare. Se vorbește despre „stabilitate”, „proiecte europene” și „guvern eficient”. Nimic rău în asta. Dar o întrebare importantă rămâne în aer și nu pare să-și găsească un răspuns clar: cine va mai face opoziție în România?
O democrație sănătoasă are nevoie nu doar de un guvern competent, ci și de o opoziție vigilentă, activă și constructivă. Opoziția nu este dușmanul puterii, ci partenerul critic care întreabă, contestă, propune și, uneori, spune cu voce tare ce alții preferă să ignore.
Rolul opoziției este esențial. Ține guvernul responsabil, trage semnale de alarmă când apar derapaje, apără drepturile cetățenilor și oferă alternative. Fără opoziție, guvernele pot deveni opace, comode sau chiar autoritare. Iar cetățenii nu mai au de unde alege altceva în afară de „varianta oficială”.
Dacă partidele pro-europene se aliniază într-un „front al responsabilității” – PSD, PNL, UDMR, USR și Minoritățile – atunci în opoziție ar putea rămâne doar formațiunile suveraniste și naționaliste: AUR (Alianța pentru Unirea Românilor), SOS România (condus de Diana Șoșoacă) și POT (Partidul Oamenilor Tineri).
Întrebarea este: pot aceste formațiuni să ofere o opoziție de calitate? Va fi o opoziție reală sau doar spectacol politic? Adevărata provocare pentru aceste partide este să arate că pot fi mai mult decât „voci anti-sistem” și că pot construi o opoziție reală, adică una care vine cu:
– analize ale legilor propuse de guvern;
– alternative viabile la politicile publice;
– un dialog coerent cu societatea civilă și cetățenii.
Spectacolul politic poate fi util pentru notorietate, dar insuficient pentru a câștiga încrederea unei majorități. Într-o opoziție matură, contează nu doar să critici, ci cum critici și ce propui în schimb.
Dacă toate partidele mari sunt „la putere”, se pune întrebarea: cine mai stă în fața lor cu o oglindă? Cine mai întreabă unde se duc banii? Cine mai spune „stați puțin, aici e o problemă”? Cine apără interesul cetățenilor care nu se regăsesc în formula actuală de guvernare?
Răspunsul trebuie să vină curând. Pentru că un guvern eficient are nevoie de o opoziție eficientă. Altfel, riscăm să ne trezim cu o singură voce politică, într-un cor în care nimeni nu mai întreabă „de ce?”, ci doar aplaudă.
Vasile Petrovan
















