Europa spune că vrea să curețe internetul. Să-l scape de boți, de minciuni, de manipulare. Așa a apărut ideea rețelei sociale W, o alternativă europeană la rețeaua X, unde utilizatorii ar urma să fie persoane reale, cu identitate bine verificată, iar datele să rămână în Europa. La prima vedere sună bine, chiar foarte bine, dacă nu vrei să interferezi cu restul lumii civilizate, cu cei care au inventat rețelele sociale. Totodată, probabil nu vom mai vedea postări ieșite complet din zona bunului simț, iar copii vor fi probabil mai protejați.
Dar, ca de obicei, diavolul stă în detalii. În paralel cu această inițiativă îmbrăcată în haine de îngerași, aflăm că la Bruxelles s-a lucrat discret, foarte discret, la un fel de manual al discursului dăunător. Și nu vorbim despre infracțiuni grave precum violența, traficul de persoane sau terorismul. Nu. Vorbim doar despre opiniile care deranjează. Despre ideile incomode. Despre vocile care pun întrebări grele.
Pe lista lucrurilor considerate „dăunătoare” apar: criticile la adresa Uniunii Europene, atacurile la adresa elitelor, satira politică, meme-urile, discursul anti-migrație sau opiniile critice față de ideologia LGBTQI+. Cu alte cuvinte, nu ce este ilegal și reprezintă o reală amenințare pentru europeni, ci doar ce e neplăcut pentru putere. Nu vedem condamnări ferme ale disprețului față de săraci, față de oameni simpli, față de cei care trăiesc greu. Nu vedem aceeași grijă pentru propaganda violenței, a războiului, a drogurilor sau a amenințărilor directe la adresa celor care gândesc diferit. Acolo, brusc, liniște. Nu este o prioritate.
Și atunci apare firesc întrebarea: oare, noua rețea socială cu identitate verificată este despre responsabilitate sau despre disciplinare?
Mai grav este că existența acestui manual nu a fost făcută publică de Comisia Europeană sau de autoritățile naționale. Informațiile au apărut dintr-un raport al Congresului SUA, pe baza discuțiilor cu giganții Big Tech. Cu alte cuvinte, ni se pregătesc reguli fără să fim întrebați, iar noi aflăm din surse externe ce se întâmplă în propria noastră curte.
În acest context, rețeaua W capătă un sens mai complicat. Poate fi un spațiu al adevărului. Sau poate fi prima piesă dintr-un puzzle mai mare, în care Europa nu doar reglementează internetul, ci ajunge să-l controleze aproape complet, sub pretextul luptei cu dezinformarea.
Sigur, nimeni nu plânge după boți și minciuni. Dar când satira, gluma, critica și opinia devin dăunătoare, iar adevărul acceptat este doar cel aprobat, nu mai vorbim despre protecție, ci despre monopol complet al discursului. Poate că intențiile sunt bune. Poate că nu. Dar istoria ne-a învățat ceva simplu: orice putere care decide ce ai voie să spui începe prin a spune că o face pentru binele tău.
Iar întrebarea rămâne, incomodă și neliniștitoare: Europa construiește un internet mai sigur sau un internet unde doar unii vor avea voie să vorbească? Acum mă întreb dacă acest articol, sau altul asemănător, va mai putea apărea pe noua rețea X?
Vasile Petrovan
