Într-un context politic tensionat, în care România se confruntă cu necesitatea unor reforme economice și bugetare, partidul AUR a ales să rămână pe margine, refuzând invitația la consultări cu președintele Nicușor Dan. În locul participării constructive, liderii formațiunii au preferat să lanseze atacuri dure asupra intențiilor noului guvern, criticând ceea ce ei numesc „filozofia creșterii sarcinii fiscale”, fără a-și asuma vreo responsabilitate directă în procesul decizional.
Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, a afirmat că actuala coaliție — și probabil și viitoarea — intenționează să majoreze TVA, accizele, impozitul pe venit și cel pe profit, fără a lua în calcul o reducere reală a cheltuielilor publice. În schimb, AUR propune o reducere cu 10% a cheltuielilor bugetare, în special cele legate de salarii și bunuri, dar fără să ofere o viziune clară despre cum ar putea fi implementate aceste tăieri într-un mod sustenabil. Cu toate acestea, partidul nu a prezentat o alternativă concretă de buget sau un plan fiscal fezabil, preferând o retorică generalizată despre „stat suplu” și „cheltuieli reduse”.
La rândul său, Marius Lulea, prim-vicepreședintele AUR, l-a ironizat pe președintele Nicușor Dan pentru propunerea de a crește cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB, susținând că România nu are capacitatea economică pentru un asemenea efort. Argumentele sale, deși punctuale, nu iau în calcul realitățile geopolitice și angajamentele internaționale ale României ca membru NATO, preferând o narativă naționalistă despre „tehnologie militară second-hand” și nevoia de autarhie industrială.
Mai mult, AUR a speculat inclusiv relațiile externe ale președintelui, sugerând că Administrația Trump refuză să se întâlnească cu Nicușor Dan, o afirmație care, în lipsa unor date concrete, alunecă în registrul insinuărilor politice.
În loc să participe la construcția unor soluții într-un moment dificil pentru țară, AUR a ales poziția comodă a criticii din afara procesului decizional. Refuzul dialogului cu președintele arată nu o opoziție principială, ci una reactivă, lipsită de implicare practică. Este ușor să denunți și să avertizezi, dar mult mai dificil este să negociezi, să propui soluții aplicabile și să îți asumi consecințele guvernării. AUR pare să prefere primul rol, chiar și cu prețul ratării unei ocazii importante de a influența real politicile publice ale României. Desigur, e mai ușor așa.
Vasile Petrovan
