François Fillon, fost premier al Franței și candidat serios la președinție în 2017, a reușit din nou să-și înscrie numele în istoria politică a Hexagonului – de data aceasta nu pentru reforme spectaculoase sau discursuri vizionare, ci pentru o colecție remarcabilă de condamnări în dosarul cunoscut cu umor amar drept „Penelopegate”.
Aflat la al treilea proces (da, trei procese, căci în Franța perseverența e o virtute juridică), Fillon a fost găsit vinovat de angajări fictive, mai precis, și-a „angajat” soția, Penelope, pe post de asistentă parlamentară, în timp ce dânsa părea să ducă o existență paralelă cu fișele de pontaj. Finalul acestui maraton judiciar? Patru ani de închisoare cu suspendare, 375.000 de euro amendă și cinci ani de interdicție de a mai candida pentru funcții publice. Adică, practic, o pensie forțată, fără onoruri.
Penelope Fillon, personajul-cheie al poveștii, a fost și ea „răsplătită” cu doi ani de închisoare cu suspendare și aceeași amendă de 375.000 de euro. Se pare că solidaritatea conjugală în fața legii vine cu un preț. Nici Marc Joulaud, fostul supleant parlamentar al lui Fillon, nu a scăpat: trei ani de închisoare cu suspendare, pentru că, nu-i așa, toți pentru unul și unul pentru sine.
Cireașa de pe tort: daune de 126.167 de euro către Adunarea Națională, adică rambursarea unei munci… care n-a existat. Restul despăgubirilor de aproape 800.000 de euro, hotărâte anterior, au rămas bătute-n cuie, iar Fillon a început deja să plătească. Măcar nu cu bancnote fictive.
Ce e interesant în tot acest caz e că François Fillon era favorit la alegerile prezidențiale din 2017, până când publicația satirică Le Canard enchaîné a dat startul scandalului. Într-o Franță unde etica publică contează (sau măcar ipocrizia funcționează), dezvăluirea s-a dovedit fatală. În loc de Palatul Élysée, Fillon a ajuns să viziteze sălile de judecată, iar în loc de gloria republicană, a primit un loc în galeria celor care au confundat statul cu o afacere de familie.
Morală? Se întâmplă și la case mai mari! Uneori, chiar în acele case în care se scriu legile și se semnează salariile fictive.
Vasile Petrovan
