Alegerile de mâine din Republica Moldova nu sunt doar un exercițiu democratic periodic, ci un moment de adevăr pentru o națiune prinsă între două lumi. Rareori un scrutin a avut o asemenea greutate. Oamenii sunt chemați să aleagă nu doar între partide, ci între două modele de viitor: unul european, orientat spre democrație și stabilitate, și unul estic, care aduce cu sine tentația dependenței și a controlului extern.
Privind atmosfera acestor zile, e limpede că miza depășește granițele țării. În jurul alegerilor s-au țesut rețele invizibile de dezinformare, campanii de influență și scenarii menite să semene neîncredere. Rusia, despre care oficialii europeni au avertizat că se implică activ, joacă fără mască. Se încearcă fabricarea unor dovezi de fraudă, infiltrarea de observatori falși, chiar și cumpărarea de voturi, toate cu scopul de a compromite ideea de alegere liberă. Nu întâmplător, unele formațiuni cu agendă pro-rusă au fost eliminate de pe buletine pe motive legale, dar această decizie, oricât de justificată, lasă loc unor retorici de victimizare, care hrănesc suspiciunea.
În acest haos, diaspora devine cheia. Oamenii plecați la muncă în Europa, bine conectați la realitatea occidentală, au adus mereu în votul lor o doză de luciditate și speranță. Ei sunt adesea cei care înclină balanța. Nu e de mirare că tocmai organizarea votului în străinătate a stârnit tensiuni și critici.
Pentru România, aceste alegeri nu pot fi privite cu indiferență. Vecinătatea cu Republica Moldova nu e doar geografică, ci și de destin. O Moldovă europeană înseamnă un partener stabil, o frontieră mai sigură, o societate mai aproape de valorile pe care și noi ne străduim să le protejăm. O Moldovă atrasă din nou în orbita Moscovei ar însemna însă vulnerabilitate, recul democratic și un nou front de instabilitate în regiune.
De aceea, scrutinul de mâine nu este doar al lor, ci și al nostru. Poate că votul se va exprima peste Prut, dar ecoul lui se va auzi puternic la București, la Bruxelles și la Moscova. În definitiv, adevărata întrebare pe care și-o pun moldovenii în cabinele de vot nu este „cine ne conduce?”, ci „unde vrem să fim ca țară?”.
Iar răspunsul, oricare va fi el, va decide nu doar următorii patru ani, ci poate întreaga traiectorie istorică a Republicii Moldova.
Vasile Petrovan
