Concertul solemn de colinde „Domnul pe Pământ”, de la Catedrala Episcopală din Baia Mare, ajunge la cea de-a XXI-a ediție - 20 minute în urmă
Rezultate foarte bune pentru CSM Baia Mare la Cupa României Fitness Challenge – cadeți - 60 minute în urmă
Inițiativă rară a Penitenciarului Baia Mare – deținuți la masă cu familiile lor, în afara unității - 1 oră în urmă
Un eveniment de rezonanță internațională la Academia Română, Filiala Cluj-Napoca - 2 ore în urmă
Viktor Orbán se pregătește pentru „lumea de după război” - 4 ore în urmă
Autoturism furat din Ucraina, descoperit la Punctul de Trecere Siret - 4 ore în urmă
Târgul de Crăciun din Baia Mare, sub supravegherea polițiștilor - 5 ore în urmă
Procesul electoral din Șieu și Poienile de sub Munte se desfășoară normal, fără incidente - 5 ore în urmă
Comuna Lăpuș anunță măsurători cadastrale în sectorul 62 - 6 ore în urmă
Un gest greu de imaginat: un tânăr și-a agresat mama și bunica în Buteasa - 6 ore în urmă
Editorial de Marian Ilea: Amintire dinspre Sighetul de altădată
Sighetu Marmației, ca încărcătură istorică, ține de legăturile directe și cele sensibile prin care orașul Maramureșului Istoric s-a întrepătruns cu destinul altor orașe din Imperiul austro-ungar. Dacă legendele vii (la acea vreme), precum Franz Joseph ori Maria Terezia, erau omniprezente din gara orașului și până la hotelul Korona din centru, evreimea își făcea simțită prezența de la tarabele gării și până-n străzile înfundate dinspre Grădina Morii, unde prăvăliile umbroase ascundeau complicatele destine de evrei navetiști între Sighet și Budapesta, Sighet și Kosice, Sighet și Debrecen ori Sighet și Viena.
Aerul de burg prosper, de oraș aflat la întretăierea drumurilor comerciale, se mai păstrează și astăzi. Vechea gară e la locul ei, parcă neatinsă de trecerea timpului. Pe peroane și printre șinele de linie ferată se aude cu ochii minții aglomerația evreimii disperate din Maramureșul Istoric ce și-a purtat destinele în vagoane de marfă către lagărele de concentrare naziste.
Din perspectiva acestei națiuni de comercianți ai jumătății de secol douăzeci, Sighetul e un pustiu existențial din care stau ca mărturie câteva clădiri cu tencuiala scorojită.
A rămas pentru mulți adevăratul oraș al lumii
Birourile avocațiale, Tribunalul ori bisericile perioadei interbelice au lăsat urme și în Sighetul de astăzi. Aici si-au construit destinele inteligențele născute pe Valea Vișeului și Valea Izei. Aici au adăstat zeci de preoți și zeci de avocați care au prosperat pe seama atâtor țărani maramureșeni care-și căutat dreptatea prin sălile de judecată ale Imperiului și mai apoi prin aceleași săli devenite după Unire ale României Mari.
Tot la Sighet a pornit și „Graiul Maramureșului”, alături de alte publicații săptămânale ori lunare dând viață unui oraș aparent tăcut. Sighetul Marmației era numit de trăitorii de prin comunele limitrofe „orașul”.
Țăranii mergeau la „oraș”. „Orașul” în viziunea lor era Sighetul. Celelalte orașe ale Europei de Mijloc aveau nume, dar pentru cei din Maramureșul Istoric, Sighetul era pur și simplu „Orașul”.
Perioada comunistă a șters multe amintiri. A uniformizat un oraș cu viață extrem de variată. Dar n-a reușit în totalitate să distrugă farmecul burgului pe care-l regăsim și azi în centru.
Lipsește viața unui oraș alcătuit din oamenii trăitori în Marele Imperiu austro-ungar.
Lipsesc multe din orașul de la poalele Solovanului. Dar Sighetu Marmației a rămas încă pentru toți cei din Maramureșul Istoric adevăratul ORAȘ al lumii, matricea ORAȘULUI primordial în care ei vin din când în când să-și alimenteze imaginația și să-și satisfacă până și curiozitatea. Restul orașelor Europei au nume.
Sighetu Marmației e pur și simplu ORAȘUL.
Marian ILEA















