De câte ori te uiți înspre turnătoriile dintre politicieni te apucă scârba. Nu cred că în spațiul românesc se nasc tot soiul de pezevenghi apți să se dea în gât unul pe altul. Și, uite-așa, mă duce gândul la comuna maramureșeană Cuhea (Bogdan Vodă) când în perioada interbelică străbunicul meu a stat cinci ani la pușcărie fără să aibă nicio vină.
Într-o duminică din aprilie, la ieșirea din biserică, de fapt pe treptele bisericii, un tânăr a omorât un rival. Toată suflarea comunei a fost de față. Dar autoritățile n-au reușit să afle despre cine era vorba. Nici un cuher n-a văzut nimic. Ba că era cu spatele, ba că povestea cu un vecin, ba că nu era acolo…. cam astfel de răspunsuri au primit anchetatorii. Au reușit, totuși, să afle că strabunicul meu amenințase la cârciumă victima cu vreo lună în urmă. Și, uite așa, a ajuns la pușcărie. Și așa a stat vreo cinci ani p-acolo. N-a spus nimic. N-a dat în gât făptașul. Familia criminalului a avut grijă în toată acea perioadă de familia străbunicului meu. După cinci ani i-au dat drumul din lipsă de probe concludente.
Astfel de oameni s-au născut și au trăit în Maramureș. Nu tot soiul de potlogari ieftini ce toarnă în stânga și în dreapta până și lucruri care nu există. Cuhea (Bogdan Vodă) a fost în secolul paisprezece locul de reședință al voievozilor români din Maramureș.
Din Cuhea a plecat în anul 1359 voievodul Bogdan cu ostași cuheni în Moldova. În anul 1365, Ludovic I de Anjou a oferit drept recompensă Cuhea, Ieudul, Vișaele și Săcelul lui Balc și Drag.
Astea sunt rădacinile unei comunități ce și-a păstrat legea și cutumele până astăzi. Aici trăiesc oameni adevărați care oferă din când în cand lumii putrede din zilele noastre lecții de demnitate. Din păcate, puțini au ochi să le vadă sau urechi să le asculte.
Marian ILEA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
