Era o zi rece de martie, în anul 1907, când tipografiile ziarului Basarabia lucrau de zor. În redacție domnea o emoție aparte, iar tinerii jurnaliști, cu ochii aprinși de entuziasm, își șopteau unii altora: Astăzi facem istorie!
În acele vremuri grele, când Basarabia era sub stăpânirea Imperiului Țarist, orice urmă de limbă română în școli sau în administrație era interzisă. Dar asta nu i-a împiedicat pe patrioții basarabeni să-și apere identitatea. Basarabia, primul ziar în limba română din provincie, apărut în 1906, era vocea celor care nu voiau să se lase uitați.
Și iată că în acea zi de 11 martie, curajoșii redactori ai ziarului au hotărât să publice ceva ce avea să devină o declarație de iubire pentru neam: versurile imnului Deșteaptă-te, române! O poezie interzisă, dar purtată în inimile românilor ca un cântec de speranță.
Când ziarul a fost tipărit și răspândit, vestea s-a dus ca vântul prin sate și orașe. Țăranii, negustorii, preoții și învățătorii au citit cu sufletul la gură fiecare vers, simțind că, în sfârșit, cineva avea curajul să spună tare și răspicat ceea ce ei șopteau doar în taină.
Dar bucuria a fost de scurtă durată. Autoritățile țariste au privit această publicare ca pe un act de nesupunere și au hotărât să închidă ziarul. Tipografia a fost sigilată, iar redactorii amenințați. Mulți dintre ei au fost nevoiți să fugă la Iași, unde au continuat să scrie și să lupte pentru drepturile basarabenilor.
Deși Basarabia a fost redusă la tăcere, mesajul ei a rămas viu. Deșteaptă-te, române! s-a transformat dintr-o simplă poezie într-un simbol al luptei pentru libertate. Peste ani, aceste versuri aveau să devină imnul unei Românii întregite.
Astăzi, la mai bine de un secol de la acel act de curaj, ne amintim de ziua în care, măcar pentru o clipă, Basarabia a tresărit la sunetul propriului său glas. O zi care ne învață că nicio putere nu poate stinge dorința unui popor de a-și spune povestea.
Vasile Petrovan
