Vacek – proză de Marian Ilea (XV)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

Văduva Mylena Rady Syrovy locuia în două încăperi ale fostului birou de angajări al Societăţii Imperiale a Minelor. O cameră lungă de nouă metri şi lată de şase şi o cămăruţă cu chiuvetă din cupru. Buda era în curte. În fiecare dimineaţă se trezea la ora şapte şi treizeci de minute. Până la ora nouă se îmbrăca. Se plimba prin faţa oglinzii. Se privea. Îşi zâmbea. „La patruzeci şi nouă de ani, mă pot trânti cu una de douăzeci şi cinci” – îşi spunea Mylena Rady Syrovy. Era sin- gurul ei moment de fericire. La ora unsprezece trecea prin Piaţa de Alimente. Trăgea cu ochiul înspre galiţieni, povestea cu albanezii. Treaba mergea mai bine decât sperase. La ora şaisprezece îl aştepta pe inspectorul‑şef al poliţiei, Vacek Syrovy.

Îl servea cu prăjitură cu cremă plus un pahar cu apă.

„M‑ai chemat pentru episcop, Vacek. Am bănuit.

N‑aş fi crezut că e atâta de uşor să cucereşti un oraş ca Medio Monte. Mâncarea ăstora trece peste tarabele mele, domnule. Dum- neata poate ai auzit de agenţii care împrăştie prin oraş tifosul exan- tematic. Numai o mişcare din deget şi gata, domnule inspector‑şef”, zice Mylena Rady Syrovy.

„Am un caz cu unul Capel, care a luat‑o pe soră‑sa de nevastă, Mylena. Amărâtul habar n‑avea că mă‑sa proiectase vreo şapte plozi cu diverşi bărbaţi, prin diverse localităţi. Şi tot curva aia bătrână mi i‑a turnat mie, că păcătoşii nu‑i dădeau suficienţi bani. Asta înseamnă până la trei luni de închisoare”, zice Vacek.

„Cred că ţi‑ai dat seama, Vacek, că locul meu nu‑i aici. O fiică de general cu nănaş ca marele rus Denikin merită ceva mai mult. Poţi să mănânci cu încredere, domnule. Nu‑i din aia de demult. În amin- tirea unor vremuri care nu se vor mai întoarce, am să‑ţi ofer un vin adus de la Karlsbad”, zice Mylena.

„Din cuplul ăla păcătos au rezultat doi copii, doamnă”, zice Vacek înfulecând cu lăcomie prăjitura.

„O gospodină lucrează cam patruzeci şi opt de ceasuri în fiecare săptămână. Dacă mai adaugi alte douăzeci şi două de ceasuri dacă are un copil sub un an şi încă treizeci şi patru dacă ăla are cam doi ani, îţi poţi face o idee despre femeile pe care dumneata le cunoşti mai bine decât mine, Vacek. Mai pune că în vreo patruzeci de ani femeia aia merge pe jos, doar prin gospodărie, o treime din circumferinţa Pă- mântului, iară dacă bărbatul îi pune soba de gătit unde nu trebuie, mai poţi adăuga un surplus de muncă egal cu jumătate din totalul pe care ţi l‑am spus. Şi atunci, domnule Vacek, cam ce crezi că reprezintă muierea pentru bărbat?”, zice Mylena Rady Syrovy.

„De când îl am pe episcopul ăsta în oraş se întâmplă doar lucruri rele şi foarte rele. Săptămâna trecută, un lup de la marginea Pianului de Sus a muşcat un cal de‑al lui Costan Mihai, un vagonetar de la mină. Calul a prins a apuca cu dinţii alţi trei cai şi, uite aşa, i‑am trimis pe proprietari la Institutul Împotriva Turbării, de la Debrecen. Am şi cerut bilete speciale pentru toţi cei care vor fi muşcaţi ori sus- pecţi, să plece pe gratis cu trenul, pentru analize. Am a mă aştepta la tot soiul de probleme, Mylena. Nu ştiu cât se poate realiza în felul ăsta”, zice Vacek sorbind cu înghiţituri scurte şi dese apa din paharul de cristal de Bhoemia.

„Am auzit cândva, domnule Vacek, că peste tot pe unde umbli se dă o singură bătălie, şi anume aia a EGOISMULUI CONTRA ALTRO- ISMULUI! Să vedem care pe care, domnule. Cred că a sosit timpul pentru o primă vizită la Episcopie”, zice Mylena Rady Syrovy.

„Dacă există permisiunea, am să te aştept aici, până când te vei întoarce”, zice inspectorul‑şef al poliţiei.

„Îmi pari atins de roşeaţa emoţiunii, domnule, ca bietul Szent- miklay Edmund când a furat prima geantă de scrisori şi un loz de la un unchi al său din Brno. De acord”, zice Mylena, pregătită de plecare.

(Va urma…)