Vacek – proză de Marian Ilea (XIII)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

Casele din Medio Monte erau negre‑aurii. Din mai până‑n noiem- brie. Trăsurile şi hodoroagele motorizate străbăteau zona comercială. Opreau la magazinele de textile ori la cosmeticale. Se ridicau în urma lor nori de praf înecăcios. Doamnele îşi scoteau batistele din mătase. Îşi astupau nările. Când simţeau că se sufocă, intrau pe prima uşă de magazin aflată la îndemână. Praful de Medio Monte era renumit la Viena şi la Dresda. Acolo se tratau de plămâni foştii funcţionari ai minelor oraşului.

Doctorul Weber făcuse măsurători precise. Siliciul se lipea de pie- liţa plămânilor. Se depunea în straturi fine. Era mai rău decât tutunul.

„Un nefumător din Medio Monte e mai expus bolilor de plămâni decât cel mai înverşunat nicotinic de la Budapesta”, zisese doctorul Weber într‑un discurs de specialitate susţinut în faţa Parlamentului de la Budapesta. Fusese aplaudat. Se alesese cu câteva strângeri de mână şi cu un sac de promisiuni.

„Măcar ăsta de la spital ne‑a prezentat în Dietă şi nu s‑a îmbătat, nu s‑a luat la ceartă şi la bătaie şi nu ne‑a vândut pentru o amărâtă de prună fiartă, ca şi alţii”, zisese consilierul orăşenesc Nistor pri- vindu‑l pe consilierul orăşenesc Benea drept în frunte.

„Şi eu cred că trebuie să‑i mulţumim doctorului Weber că ne‑a reprezentat cu onoare arătându‑le ălora de la Pesta că şi la Medio Monte sunt oameni, care nu dau cu barda‑n lună şi nici cu nasu‑n papricaş de ploşniţă”, zisese consilierul orăşenesc Benea strângându‑i mâna doctorului Weber.

Pe peronul gării oraşului.

În Piaţa de alimente apăruseră gheretele. Brutării cu aspect hi- dos de latrine. Şatrele galiţienilor şi albanezilor. Locuiau pe scân- duri de lemn de brad. Dormeau înveliţi în pânze impermeabile. Munceau pe scândurile pe care dormeau. Era inexplicabilă moliciu- nea serviciului de igienă şi salubritate. Mărfurile aveau straturi su- prapuse de praf. Jos era gălbui, către suprafaţă alburiu. Inspectorul şef al poliţiei păstra distanţa. Se temea de miliardele de bacili propa‑ gatori de molime.

Toate se aflau în proprietatea şi oblăduirea Mylenei Rady Syrovy.

Fiica generalului Syrovy se născuse la Praga. Avea patruzeci şi opt de ani. Sosise în Medio Monte. După trei săptămâni de la instalarea episcopului Joseph Mamer Leopold Kollowitch. Îi trimisese o depeşă telegrafică domnul Vacek: „Vino urgent. Am nevoie de tine”, scrisese inspectorul‑şef al poliţiei din Medio Monte. Blondă. Cârlionţată. Vă- duvă. Vacek o arestase preţ de treizeci de minute la Bhorod Urgvar. Mylena Rady Syrovy umbla cu trenul. Avea prăjituri purgative.

Le oferea celorlalţi călători din compartiment. Când o luau spre toa‑ letă, le golea bagajele. Cobora la prima staţie. Până la Bhorod Urgvar. I se spunea Blonda Internaţională. Când îi ceruse actele, Vacek se albise în obraji: îi sărise înaintea ochilor un cuvânt care n‑avea ce căuta în buletinul unei hoaţe de compartiment. De ce Syrovy? De unde Syrovy?

„Pe dumneata te cheamă Rady?”, întrebă Vacek.

„Rady şi Syrovy, domnule”, răspunse Mylena.

„De unde Rady şi de unde Syrovy?”, întrebă Vacek.

„De la tata şi de la bărbat, domnule Vacek”, răspunse Mylena.

„De când umbli prin trenuri şi de ce?” întrebă Vacek.

„De multă vreme, domnule. Bietul Rady, bărbatu‑meu, şi‑a băgat averea la saltea. A răposat săracul culcat pe avere. Când am dat de hârtiile alea erau mâncate de molii. Fără nici o valoare. Am leşinat când am văzut una ca asta, domnule Vacek. De atuncea umblu cu tre‑ nul ca să nu mai leşin”, răspunsese Mylena.

Vacek simţi brusc o sfârşeală venită din rărunchi. Avea nevoie de băile şi de apa minerală Salvator. Un Syrovy nu putea aresta o Syrovy. Mylena era liberă. Din gara Bhorod Urgvar lua trenul internaţional în direcţia Decin.

Fiica unui general al armatei cehe nu se putea mărita decât cu un căpitan al aceleiaşi armate. Rady avea să ajungă colonel în rezervă. Din regimentul patru husari, direct pe moşia de lângă Decin.

„Sunt cea mai frumoasă, sunt cea mai deşteaptă, stau şi mă trec la moşia ta, printre ţăranii tăi, cum de am fost atâta de proastă să mă mărit după tine, Rady! Cine te‑ar fi luat? M‑am sacrificat, m‑am în- gropat între dealurile astea împădurite! Eu am fost speranţa pianului, locul meu era la Viena, lângă Strauss, adevăratul domn al Dunării, nu ca tine, Rady, cu ce m‑ai cucerit tu pe mine? Strauss mi‑a luat inima, i‑am oferit‑o pentru valsurile lui. Dacă eram acolo, n‑ar fi văzut‑o pe spălătoreasa aia, Rady, m‑ar fi observat pe mine, drăgălaşă, frumoasă, bună, liberă, mi‑ai distrus viitorul, colonel nenorocit ce eşti, poate m‑aş fi mulţumit şi cu Iosif, fratele lui, care s‑ar fi îndrăgostit de mine ca să mă îndrăgostesc eu de frate‑său, câte ocazii am pierdut din cauza gradelor tale militare, şi ar fi apărut şi contele Tadeusz, îndrăgostit lulea de mine, care m‑ar fi invitat la o serată unde Strauss ar fi aflat că sunt prietena lui Tadeusz şi ar fi acceptat propunerea unuia ca Tedesco să meargă în Rusia. Apoi s‑ar fi reîntors ca rege al valsurilor, ar fi aflat că e şi regele inimii mele şi ne‑am fi sărutat, în vreme ce un taraf de ţigani de pe moşia ta din Decin ar fi cântat: „Mă duc la Dum- nezeu să cer o inimă nouă”. Asta ai făcut din mine, Rady, o amărâtă care are nevoie de un alt organ în piept…” zicea în fiecare dimineaţă, la amiază şi seara, Mylena Rady Syrovy către soţul ei, colonelul în rezervă Rady.

După trei luni de zile friguroase, cu ploi şi chiciură, fiica genera- lului Syrovy îl conducea la cavoul familiei pe cel care‑i fusese soţ până când moartea i‑a despărţit.

După înmormântare. Seara. Mylena Rady Syrovy a participat la serata săptămânală a Reuniunii Femeilor din Decin, ce s‑a desfăşurat la Cazinoul intelectualilor din localitate.

Moşia era situată la limita oraşului. În jurul conacului, cei o sută patruzeci de iobagi îşi construiseră case. Îngrădiseră câte trei ari de teren pentru grădinile de zarzavat. Cu permisiunea celor din familia Rady. Mylena Rady Syrovy ura Decin‑ul. Ura moşia. Tortura iobagii. Îi punea la muncă. Nu‑i plătea. Le oferea alimente alterate. Îi pândea când mâncau. Când alergau la haznale. Îi ameninţa. Imagina fapte nepetrecute. Nu respecta contractele pentru îngrijirea vitelor. Oprise instalaţiile mecanice care prelucrau lemnul. Se înconjurase cu gali- ţieni şi albanezi. Incendiase un gater pentru a se distra în timpul unei petreceri cu taraf ţigănesc. Materialul lemnos din curtea fabricilor lui Rady fusese lăsat să putrezească. Lâna din depozite fusese lăsată să se înroşească.

„Mie îmi plac cel mai mult moştenirile. Nu trebuie să te strofoci cu munca, le primeşti şi gata. Poţi face cu ele ce doreşti. Îi mulţumesc lui Rady că din convieţuirea noastră n‑au rezultat copii, sunt mândră că am ocazia să‑mi verific rezistenţa şi tăria sufletească”, zicea Mylena Rady Syrovy către galiţienii veniţi la Decin cu scopuri comerciale.

„Aţi ajuns cu bine la moşie, unde veţi sta cu domiciliu forţat, cât timp, încă nu ştiu nici eu. Vă simţiţi foarte bine, mai bine decât în Albania şi decât în Galiţia voastră, sunteţi sănătoşi şi în bună dispo- ziţiune, de rândul mâncării n‑aveţi a vă teme în vremurile de astăzi, când pentru oricare dintre funcţionarii de la Praga e un eveniment când poate cumpăra şi el o pasăre. Aţi fost vizitatori străini şi nu v‑am întrebat care‑s motivele care v‑au adus la moşie. Va veni şi timpul liberării pentru voi şi pentru mine, de ce v‑aţi supăra, când vine frigul vă fac rost de pălării şi paltoane ori, de nu aveţi trebuinţă, vă puteţi verifica rezistenţa. Noi suntem aici într‑o fostă moşie a familiei Rady din Decin”, încheia Mylena Rady Syrovy fiecare discurs adresat invi‑ taţilor ei.

Galiţienii şi albanezii de la tarabele din Piaţa de alimente din Medio Monte furau, ponegreau, făceau pe alţii hoţi ori strigoi. Nu‑i pedepsea nimeni. Când începea vânzoleala de dimineaţă, parcă se pornea cutremurul în Piaţă. Cădeau oamenii de pe picioare. Simţeau că pericolul spânzura deasupra capetelor lor.

Mylena Rady Syrovy pusese un afiş la intrarea în Piaţa de alimente. Anunţa locuitorii din Medio Monte că dacă doresc a cumpăra smân- tână, urdă, brânză ori lapte, să‑şi aducă fiecare de‑acasă câte o lingură pentru a gusta produsele. De nu se va întâmpla aşa, vânzătorii de la tarabe vor oferi clienţilor cu degetul arătător produsele pentru a fi tes‑ tate. Alte degete nefiind admise în contact cu produsele expuse.

Tarabagiii cumpărau toată marfa adusă de ţărani la piaţă. În Medio Monte se instaurase monopolul pe alimente. Mylena Rady Syrovy preluase puterea în oraş.

Domnul consilier orăşenesc Nistor îi spusese şoptit domnului consilier orăşenesc Matiaskovski: „Medio Monte va ajunge în curând un cimitir. Va sfârşi prin a fi doar moşia cerşetorilor, dacă va continua pe drumul apucat. Situaţia e demnă de plâns, domnule, plângerile vin din tot mai multe părţi, iar cei care trebuie să le rezolve, adică noi, domnule, stăm şi aşteptăm.

(Va urma…)