Vacek – proză de Marian Ilea (XI)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

Raport de activitate privind starea generală a populaţiei din Medio Monte în luna septembrie. Probleme avute

şi obiective stabilite pentru viitor.

În atenţia domnului director general al Departamentului Informaţii.

Excelenţă şi domnule director general

Luna septembrie a fost călduroasă. Starea populaţiei din Pianul de Sus, unde trăiesc lucrătorii la mină şi crescătorii de animale din Medio Monte, a fost calmă. Locuitorii din Piaţa de Fân, bulevardul Regele Ferdinand şi strada Malinovski sunt îngrijoraţi. Datorită mă- surilor pe care leam luat, liniştea a fost asigurată şi va fi menţinută. Tendinţele locuitorilor pentru viitor sunt de aşi duce viaţa liniş- tită cu toată încrederea în administraţia oraşului şi a forurilor su- perioare. Precum aţi trasat în nota de pe luna august, domnule director general, am luat măsuri ca autorităţile să găsească moda- lităţi de satisfacere a doleanţelor tuturor şi de a nu se comite nedrep-

tăţi prea mari.

Linişte şi nimic de semnalat în rândurile funcţionarilor de stat, funcţionarilor particulari, negustorilor, invalizilor, văduvelor şi meseriaşilor.

La douăzeci ş itrei septembrie sa primit pe adresa „Studenţilor Bătrâni” din Medio Monte revista „Piarista Oregdiar” în care se spune că: „Există tendinţa ca familiile să nu aibă prea mulţi copii, care este un mare pericol”. Societatea „Studenţilor Bătrâni” nu a existat, nu există şi nu va exista în Medio Monte. Revista a fost con- fiscată de la Poştă şi o ataşez acestui raport.

Domnule director general, vă mulţumesc pentru suma trimisă lui Oragovici. Şi luna aceasta, cinci odrasle de impiegat al căilor ferate vor avea o felie de pâine în plus, la fiecare masă.

Starea sanitară a personalului sa înrăutăţit în cursul lunii sep- tembrie. Avem în spital jandarmi bolnavi de: epilepsie, boli venerice şi boli de stomac.

Starea morală este bună.

Semnalez cazul de sinucidere al reangajatului Iani Burich pe care lam trimis, în dimineaţa zilei de optsprezece septembrie, la Seini cu un plic galben pe care scria Urgent. În loc să se îndrepte către gară, pentru a lua trenul, Iani Burich sa oprit întrun loc, încă neidentificat, unde a rămas peste noapte şi a consumat băuturi spirtuoase. Cu toate că era aşteptat la postul de poliţie din Seini, cu plicul. În dimineaţa următoare, şia continuat drumul sub influenţa băuturii. Dânduşi seama că nu şia îndeplinit datoria, pierzând şi uzul raţiunii şi te- mânduse de consecinţe, reangajatul Iani Burich a trecut pe un dru- meag care era alăturea de calea ferată. Din direcţia opusă venea un tren de persoane sub care sa aruncat. După ce şia lăsat arma şi centura cu cartuşiera în mijlocul şoselei. Armamentul a fost recuperat în întregime. Iani Burich a încetat din viaţă lovinduse la cap.

Excelenţă, am urmat întocmai indicaţiile ce miau fost date în cazul domnului episcop Kollowitch. O supraveghere atentă fără a lăsa urme la vedere. Miaţi scris că acesta e deal nostru. Excelenţă, nu doresc să vă contrazic, numai că faptele vin să se împotrivească la aşa ceva.

Episcopul Kollowitch a organizat, în luna septembrie, patru şe- dinţe ale cercului de lectură. Voi anexa notele domnului Mauriţiu Grüntag, participant activ la manifestările lui Kollowitch. Din ele reiese că acest domn a început să dezgroape morţii. Prin felul lui de a vorbi răspândeşte cuvinte de ocară împotriva actualului Consiliu Orăşenesc pentru a lăuda un alt Consiliu care nare nimic dea face cu prezentul. Domnul consilier Nistor şi domnul consilier Benea au fost informaţi de către mine şi au decis ca în cursul lui octombrie să convoace o şedinţă extraordinară cu tema: analiza activităţii epi- scopului din Medio Monte. Până şi Mauriţiu Grüntag are cuvinte de laudă la adresa cercului de lectură. Mia mărturisit că i sau deschis ochii larg în mai multe privinţe. Că deacum e mândru că locuieşte întrun oraş ca Medio Monte. Prin astfel de cuvinte, Mau- riţiu Grüntag şia pierdut din credibilitatea pe care iam acordato. Excelenţă, vă informez că episcopul Kollowitch vorbeşte despre morţii pe care se reazemă Episcopia din Medio Monte. E un fapt dureros prin care aduce atingere onoarei locuitorilor. Cadavrele din ziduri sunt ale celor mai răufamaţi locuitori ai oraşului. Or, a construi pe un loc precum cel din fabulaţiile lui Kollowitch o Episco- pie e, pe lângă o minciună sfruntată, şi o uriaşă calomnie pentru cetăţeni. Anexez materialul probator cu numărul 356 semnat de către Mauriţiu Grüntag.

Mă întreb în ce scop vorbeşte individul acesta la cercul de lectură pe carel prezidează despre dogarii Brobely şi Otel care nu ştim când au fost amendaţi pentru că au neglijat să se însoare timp de un an şi că de vor continua nu vor mai fi primiţi la lucru. E un amestec în viaţa intimă a cetăţenilor despre care Kollowitch pare a fi nepăsător. Excelenţă, fiecare locuitor din Medio Monte are familie şi se mai ceartă cu nevasta din pricină de greutăţi. Toate trec. Se uită. Fami- lia merge mai departe. Până vine Kollowitch să spună că o nevastă din Medio Monte a purtat „pietroiul eperges” de trei ori în jurul Pieţei de Fân şi a fost priponită de stâlpul ruşinii, care nici nu există în acest oraş, şi a fost bătută cu măciuca şi scuipată în public pentru că a vorbit urât cu bărbatul ei. Apoi Consiliul Orăşenesc a izgonito din oraş. E o minciună şi o palmă dată administraţiei noastre, fiecare astfel de vorbă aruncată în public.

Ori despre rugarea făcută de ţiganii din oraş către consilieri pentru a avea permisiunea de a trage din violină altfel ar pieri de foame şi răspunsul cu agăţatul ceatărilor în cui şi pusul mâinilor pe uneltele de lucru.

Am primit şi o ultimă informaţie cu o decizie prin care se inter- zicea fumatul ori vânzarea tutunului în oraş.

Sunt câteva aspecte care rog a fi analizate de către excelenţa voastră. Rog a trimite indicaţii clare referitoare la felul de compor- tament al autorităţilor faţă de acest episcop care devine tot mai periculos pentru cetăţenii pe care ar trebui săi păstorească.

Cu respect, Vacek Iaroslav Syrovy,

inspectorşef

Jumătatea lui noiembrie. Vacek era la birou. Scaunul de lemn i se părea prea tare. Denikin avusese roşu aprins în gât. Nu dormise toată noaptea. De dimineaţă îl dusese la domnul doctor Berhardt. Pentru consult. Perii de pe strada Malinovski erau dezgoliţi. Morţi. Vacek nu se putea obişnui cu iernile din Medio Monte. Bătuse la uşa domnului Berhardt. Îi deschisese o bătrână cu ochii plânşi. „La domnul doctor cu Denikin, fiu‑meu”, se răstise Vacek. Berhardt murise sâmbătă. La patruzeci şi şapte de ani. După o activitate susţinută ca medic, la spi‑ talul doctorului Weber. Puroiul de la măsele se trăsese la inimă. Doctorul Berhardt îngrijise bolnavii din Pianul de Sus. Îşi neglijase sănătatea. Sâmbătă închisese ochii. Era luni. O săptămână care în- cepe prost şi se va sfârşi cum a început, îşi spuse Vacek luându‑l pe Denikin de mână.

Nu‑şi găsea locul. Se foia. Pe scaun. Inspectorul Mike intră în vârful picioarelor.

„Deranjez, domnule inspector şef, domnule director general?”, zice inspectorul Mike.

„Intră şi aşază‑te, Mike. Astăzi am aflat o veste cutremurătoare.

L‑ai cunoscut pe doctorul Berhardt?”, întrebă Vacek.

„Cum să nu‑l cunosc, domnule Vacek. E doctorul la care mă duc cu hernia când se coboară prea jos”, zice Mike.

„Ei bine, Mike, de‑acuma ai să mergi în altă parte. Doctorul nu mai e!”, zice Vacek.

„Fiecare cu ale lui, domnule Vacek”, zice Mike.

„Dar noi n‑ar fi trebuit să ştim de una ca asta, domnule Mike? Noi nu suntem autoritate care are în evidenţă cetăţenii? Dumneata răs- punzi direct şi apoi urmez eu!”, strigă Vacek înfuriat.

„Aţi primit o depeşă de la Departamentul de Informaţii de la Bu- dapesta. Vă scrie domnul director general, domnule Vacek”, zice in- spectorul Mike.

„Adu‑o aici, Mike”, zice Vacek alb la faţă precum zidul de la intrare.

„Domnule Vacek”, citeşte inspectorul‑şef al poliţiei din Medio Monte. „Am constatat că activitatea dumitale are tendinţa de sim- plificare a preocupărilor fiindcă ai suprimat complexitatea unor probleme care cer eforturi şi teai fixat pe treburi care săţi asigure comoditatea serviciului. Dumneata ai o singură grijă. Episcopul Joseph Kollowitch. Noi, domnule, avem griji multiple. Nu este sub cer numai o singură problemă, ci şi altele, deopotrivă de pericu- loase, care se manifestă sub diferite aspecte. Prin urmare, către toate trebuie îndreptată grija ta şi pe toate trebuie să le urmăreşti cu înverşunare. Căci, domnule Vacek, toate sunt menite să tulbure apele liniştite din Medio Monte. Aşadar, te invit insistent să îţi lăr- geşti orizontul vigilent şi săţi înteţeşti preocupările în toate direc ţiile, lăsând stabilirea priorităţilor pe seama noastră. Domnule Vacek, mă văd nevoit săţi atrag pentru ultima dată atenţia că nu sunt vremuri de răspăr şi de comod, trebuie să pui la contribuţie tot ce ai mai bun în tine ca să poţi birui. Sunt prea multe intrigile pe care le observi în rapoartele lunare pe care le trimiţi şi nu se simte nici un imbold, o dorinţă pe care ai aveao ca să te schimbi. Se află în pericol tocmai unitatea dumitale sufletească, domnule Vacek, pe care te invit să ţio redobândeşti chiar apelând la serviciile dom nului episcop. Nu înţelegem care e motivul pentru care te ocupi de Kollowitch, când ameninţările grele vin din altă parte. Nu se poate să nu simţi chemarea vremurilor şi să nu te adaptezi cu toată pri- ceperea şi însufleţirea pentru biruinţa pe care ţio cer. Erai un ca- racter şi un adevărat inspectorşef. Ce sa întâmplat cu dumneata în ultimul timp, Vacek? Aştept explicaţii…”

Vacek închisese ochii. În nări îi crescuseră perii porceşti. Îi căuta cu degetele nervoase. Când îi smulgea, ieşeau picuri de sânge ames- tecat cu mucus.

Vacek îl repezise pe inspectorul Mike. Nu‑i mai mângâiase năsu- cul lui Lakota. „Şi ce dacă ai gâtul roşu, rabdă!”, strigase la Denikin.

Se plimba prin Piaţa de Fân. Cu mâinile la spate. Ce era de făcut? Când se supărau pe şefi cei optzeci de angajaţi de la fabrica de margarină din Bhorod Urgvar strigau pe strada principală, printre pârâiaşele gălbui din caldarâm, că şeful câştigă 560.000 de koroane pe an şi că ei toţi la un loc primesc anual doar 400.000 de koroane. Obţineau câte cinci kile de făină, trei de orez, două de zahăr, o juma de kil de slănină şi un metru cub de lemne. Dar Vacek Iaroslav Syrovy la cine ar fi trebuit să se apuce a striga? Pe care stradă să urle? Cui să‑i zică despre marile nevoi ale doamnei Thalmona, ale lui Denikin şi Lakota? Foamea îi bătea la uşă şi un director general îi spunea că e dus cu pluta. Barem de‑ar fi căpătat plute de mers pe apa din Medio Monte. Vacek nu‑şi mai servea cafeaua de dimineaţă pe terasa bodegii lui Brach şi Grüntag. I se părea că toată lumea vorbeşte despre scrisoarea pe care o primise de la Budapesta.

Vacek Iaroslav Syrovy îşi găsise leacul. Se dusese pe câmpul lui Lissabona. Privi stejarii din depărtare. Urlă. Măi, directore general, da cum îţi permiţi tu, mă, să judeci activitatea unuia ca Vacek! Da cine eşti tu, unde teai ascuns când greutăţile erau mari şi fel de fel de gloabe atârnau de gâtul lui Vacek. Ai crede că fericirea lui Iaros lav Syrovy şi a familiei lui stă sub drapelul tău candid. Înalţăţi tu cârpa pe catarg şi lasăl pe Vacek săşi facă datoria. No să ascult eu de profeţiile tale mincinoase, cu care mai amăgit atâţia ani. Ajunge cu minciuna, măi, Hakky, mă! Ca să te poţi tu lăfăi la Buda pesta, Vacek trage scurta în Medio Monte. Şi cu episcopul ce ai, dei cânţi în strună?… Vacek ştie că ce pătimita în trecut rabdă şi azi. Tu ştii ce eşti, Hakky?… unul de ăia care na semănat nimic şi numai el vrea să culeagă. Ceai făcut tu pentru Vacek, mă, Goldstein Hakky, ceai făcut pentru un om care luptă din răsputeri pentru liniştea Europei Centrale.

Auzindu‑şi vorbele împrăştiate de vânt, Vacek Iaroslav Syrovy se simţi cuprins de emoţie. Îi dăduseră lacrimile.

(Va urma…)