În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
6
Joseph Mamer Leopold Kollowitch, episcop de Medio Monte, era lung şi uscat. Nasul drept, sprâncenele dese îi umbreau pomeţii, pa- lid, cu brazde adânci pe frunte, călca legănat de parcă ar fi coborât din şa. Nu punea preţ pe veşminte. Trecea prin Piaţa de Fân grav şi hotărât. Pe terasa bodegii, Ferenc Rakoşi şi Vacek Syrovy îşi gustau cafelele de dimineaţă.
„Uite‑l pe fudulul de Kollowitch”, şoptea croitorul în urechea stângă a inspectorului‑şef.
„Bună dimineaţa, domnilor”, zicea episcopul.
„Vă sărutăm dreapta, sfinţită excelenţă”, sărea de la masă croito- rul Rakoşi.
„Pofteşte de stai cu noi o minută, domnule episcop”, zicea Vacek Syrovy.
„Desigur, domnule Vacek. Îţi sunt îndatorat”, zicea episcopul de Medio Monte aşezându‑se pe scaunul croitorului Rakoşi.
„E senin încă de dimineaţă, excelenţă. Se arată o vreme frumoasă”, zicea croitorul Rakoşi, aducându‑şi un scaun.
„Cu cât mai grele vor fi negurile ce se ridică spre case, domnule Rakoşi, cu atâta mai mănoase vor cădea ploile”, zicea episcopul Kollowitch.
„Grüntag, adă repede o cafea pentru excelenţa sa, domnul episcop”, striga Vacek Syrovy.
„La ce vă uitaţi, domnule episcop?”, întreba croitorul Rakoşi.
„Priveam la năravurile lor şi la nimeni altcineva”, mormăia episcopul.
„Aţi spus ceva, domnule Kollowitch”, zicea Mauriţiu Grüntag, adu- când în fugă o ceaşcă de cafea. „Vai, dar e o onoare deosebită pentru mine, pentru soţia mea şi pentru domnul Brach Desideriu. Vă rog să serviţi cu încredere. Are tot caimacul în ea”, mai zicea Mauriţiu Grün- tag aplecându‑se respectuos.
„Ziceam că de la pom aştepţi fructele şi de la holdă secerişul, dom- nule Grüntag”, preciza episcopul Kollowitch.
„E un lucru normal, domnule Kollowitch, dacă plouă avem recoltă, holda face grâu, pomul face fructe şi anul se arată mănos”, zicea cro- itorul Rakoşi.
„Şi de la faptele tale ce aştepţi, domnule croitor?”, întreba episco- pul cu glas răstit. „Pune mâna pe începuturile zilei, domnule Rakoşi, vai de cel leneş ce doarme în zori fără grija de sine. Înşelăciunea şi viclenia nu cruţă pe nimeni, precum de sub neaua topită apare guno‑ iul ce mult timp de iarnă era ascuns. Mai rău decât ciuma, domnule Rakoşi, am scârbă faţă de fudulie”, încheia episcopul Kollowitch pre- gătindu‑se de plecare.
„La revedere, domnule Kollowitch, şi mai poftiţi şi altă dată”, striga Mauriţiu Grüntag.
„Am să vin din ce în ce mai des, domnule Grüntag”, zicea episco- pul Kollowitch izbucnind în râs.
În Medio Monte se ştia că râsul lui Joseph Mamer Leopold Kollowitch era semn de laudă. Mauriţiu Grüntag se simţi cuprins de o mare fericire.
„Tocmai ai văzut un pămpălău care se hrăneşte în fiecare zi cu trupul şi se adapă cu sângele lui Isus Cristos şi încă n‑a ajuns, în atâţia ani, măcar să‑i semene, domnule Vacek”, zicea croitorul Rakoşi enervat.
„Ai grijă de dumneata, domnule Rakoşi”, se auzea vocea episco- pului Kollowitch tocmai dinspre strada Malinovski. „Cuvintele ar trebui să se nască din inimă şi apoi să ajungă la gură, dumneata mănânci în fiecare zi carne de purcel şi n‑ai ajuns încă să grohăi ca bietul sacrificat”.
În Piaţa de Fân se lăsase o tăcere suspectă. Doar clopotele care anunţau slujba de dimineaţă învioraseră atmosfera.
(Va urma…)
Marian ILEA
Citește și
Vacek – proză de Marian Ilea (V)
