Vacek – proză de Marian Ilea (IX)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

A plecat într‑o zi de luni. Cu motocicleta. Soare. Aerul cald din iunie. La Matesalka s‑a oprit la Hanul lui Bernath. Nu mai vedea din pricina prafului. A mâncat un gulaş la o masă din curte. Mirosea a băle‑ gar. Bernath Desideriu l‑a poftit înăuntru.

„Te rog, domnule Rakoşi, să intri pentru o comandă”, i‑a spus cârciumarul.

„Cum merg treburile, domnule Bernath?”, a întrebat Rakoşi.

„Am aflat că dumneata eşti mai tare decât croitorul Katz, domnule Rakoşi. Din punct de vedere moral şi organizatoric, aşa că aş apela”, a spus cârciumarul.

„Din punct de vedere organizatoric, de acord, domnule Bernath, din punct de vedere moral, croitorul Katz din Matesalka e cel mai puternic din regiune. Trebuie să‑i dăm lui Katz ce‑i a lui Katz, dom- nule”, a spus Rakoşi.

„Eu nu cu morala lui Katz mă îmbrac, domnule. Aşa că aş dori să‑mi comand un costum pentru Sfântul Crăciun care bate la uşă”, a spus Bernath.

„De acord, domnule, când mă întorc de la Budapesta am să‑ţi fac măsurătoarea”, a spus Rakoşi.

După Nyregyhaza s‑a stricat vremea. A început să plouă în rafale. Rakoşi a privit cerul. Spre Debrecen erau nori grei. Spre Kosice parcă se însenina. A pornit‑o către timp frumos. Ar fi ocolit pe la Vac. Până la Budapesta erau o sută de kilometri în plus. Când a ajuns la intrarea în Kosice, s‑a adăpostit sub tabla unei staţii de călători. Furtună pu- ternică, apă căzând din cer cu găleata. A prins a dârdâi. Nu cunoştea hotelurile din Kosice. „Nu este nici un loc liber, domnule”, i‑a spus un recepţioner. „E plin oraşul de lume speriată. Vine potopul”. „Dar n‑ai milă pentru un călător să‑l arunci ca pe un câine în vremea de‑afară?”, a întrebat Ferenc Rakoşi.

A avut noroc. Recepţionerul i‑a şoptit la ureche. „Te duci şaişpe ki- lometri pe drumul de Bratislava şi la dreapta găseşti un motel. Grăbeşte‑te, că nu mai trimit pe nimeni în direcţia aia, numai peste un sfert de oră”. „Îţi sunt recunoscător, domnule recepţioner”, i‑a spus Rakoşi. Îl pătrunsese apa până la buric. Îl usturau coaiele din cauza fre- cuşului. Umezeala îi pătrunsese prin pielea obrajilor până la oasele din fălci. „Cam aşa eşti când prinzi să putrezeşti”, îşi spuse Rakoşi. Făcuse mai bine de şaisprezece kilometri. La dreapta nu era nimic. La stânga zărise un drum lateral. Ajunse la zidul crematoriului de lângă Kosice. Intrase din nou în drumul principal. Găsise motelul. Grasul îl primise minunându‑se. „Oh, motorka! Oh, motorka”, făcea balonul acela pe două picioare, care‑şi zicea şef. De el depindea vii- torul croitorului Ferenc Rakoşi din Medio Monte. Şi în loc de cazare, în loc de un pat cald, de o supă fierbinte, umflatul se apuca de burtă şi râgâia uimit: „Oh, motorka! Oh, motorka!” Apoi dădu din cap. Şi intră în Recepţie. Îl chema Vaclav Stroubl. Era patron şi angajat al motelului. Îl construise cu mâinile lui. Îl administra cu capul lui. „Oh, motorka! Oh, motorka!”, zicea Vaclav Stroubl cazând călătorii care soseau în acea noapte ploioasă. Mai găzduia o familie rebegită de frig. Se mai apropia de Ferenc Rakoşi. Mai clătina din cap. Mai zicea: „Oh, motorka! Oh, motorka!”. Mai găzduia altă familie rebegită de frig.

„Nu mai avem loc, domnule. S‑au ocupat toate camerele. Suntem la capacitate”, i‑a spus Vaclav Stroubl lui Ferenc Rakoşi. Apoi l‑a cazat în casa de lemn care‑i aparţinea. „E pentru personalul motelului, domnule. Ţi‑o ofer, pentru c‑o meriţi”, i‑a spus Vaclav Stroubl croi- torului. „Eu am să dorm în recepţie”.

De luni noaptea până joi dimineaţa, a plouat fără încetare. Ferenc Rakoşi aştepta prima geană de lumină strecurată printre nori ca s‑o ia pe drumul de întoarcere. Joi la amiază a ieşit soarele. Vineri dimi- neaţa, Ferenc Rakoşi intra în Piaţa de Fân. Cu motocicleta. Plină de noroi. Uitase să‑l măsoare pe domnul Bernath. Vacek Syrovy se aşe- zase pe terasa bodegii. Ferenc Rakoşi dorea o cafea mare. Când l‑a văzut dându‑se jos din şa, domnul Mauriţiu Grüntag s‑a apucat cu mâinile de cap şi a prins a striga: „Oh, motorka! Oh, motorka!”

Raport al inspectorului‑şef al poliţiei din Medio Monte,

Vacek Syrovy, în legătură cu incendiul de pe strada Malinovski.

Onor Consiliul Orăşenesc, raportez: în calitatea pe care o am, luni, către lăsarea serii, am efectuat o inspecţie de rutină pe bule- vardul Regele Ferdinand. Am pătruns şin interiorul prăvăliei de textile „Clak und frak” pentru a mă interesa dacă au jachete feme- ieşti, în dorinţa de a cumpăra una pentru doamna Thalmora, căci nu peste multă vreme, trei luni, va sosi în Medio Monte toamna cea friguroasă. Am purtat o discuţie în acest sens cu doamna Farkaş Rozalia, vânzătoare. Aceasta mia mărturisit că iau trecut jache- tele. O astfel de jachetă văzusem de dimineaţă pe trupul doamnei Felicia Grüntag, soţia lui Mauriţiu, şi interesândumă, am aflat de unde a fost cumpărată şi la ce preţ. Doamna Farkaş mia spus că raionul de jachete aparţine de doamna Weinberg care e plecată şi căi pare rău. Oricum, jachete nu mai erau. Iam spus doamnei Farkaş că numi place felul în care se vând jachetele în Medio Monte şi mai ales cui se vând. Femeia a urlat la mine. Menţionez că eram în uniforma statului, că jachetele se vând pentru oricine doreşte să le cumpere câtă vreme mai sunt pe rafturi. Iam solicitat doamnei Farkaş bonierele, pentru ca să constat cui sau vândut jachetele şi am aflat că au existat douăzeci de astfel de jachete. Am rugato pe doamna Farkaş să vândă oricui pânzeturi, carton, dar cu jachetele să fie mai atentă, dacă nu vrea so păţească. Am vrut săi las banii pentru o jachetă de care are nevoie, la vreme de toamnă, soţia unui inspectorşef de poliţie. Mai ales că erau nişte jachete foarte fru- moase. Doamna Farkaş mia spus că nu face excepţie pentru nimeni şi a refuzat să primească banii.

Am părăsit magazinul. Miam continuat inspecţia pe bulevard. Era pustiu. Am văzut alergând o umbră către Pianul de Sus. Mam apropiat. Lam recunoscut pe Iosif Luţchi şi ceva mai târziu pe Panter

Vizaver. Amândoi sunt locuitori ai Pianului de Sus. Iam oprit. Iam întrebat de ce aleargă. Miau spus că a luat foc casa croitorului Ferenc Rakoşi şi că se duc după pompieri. Am aflat a doua zi că au luato în altă direcţie. Iam invitat la biroul orăşenesc de poliţie. Ambii sunt căsătoriţi. Unul e tată a doi copii. Celălalt are o singură fată. Amândoi lucrează la minele de neferoase. Iam arestat pentru că au pus focul la atelierul de croitorie şi la casa domnului croitor. În seara cu pricina doamna Cirila Rakoşi era la balul cercului de lectură. Dimineaţa următoare am chemato la poliţie. Domnul Rakoşi fiind la Budapesta. Doamna Cirila sa repezit la Vizaver şi la Luţchi făcândui spărgători şi incendiatori. Vizaver a mărturisit primul. Luţchi al doilea. Au spus că focul lau pus la îndemnul doamnei Cirila Rakoşi, de la care au primit o sumă frumuşică în bijuterii de aur. Casa şi atelierul de croitorie sunt asigurate pentru incendii la Societatea Imperială din Miskolc pentru suma de două milioane. La solicitarea domnului doctor Weber, care ia dat un certificat prin care se stabilea că doamna are nevoie de douăzeci şi patru de ore de repaus, am eliberato.

Doamna Cirila Rakoşi a rămas în supravegherea familiei Felicia şi Mauriţiu Grüntag, unde urma să se odihnească preţ de douăzeci şi patru de ceasuri. Casa şi ce a mai rămas din atelierul de croitorie fiind sigilate. Doamna Cirila Rakoşi a profitat de un moment de ne- atenţie a Feliciei Grüntag şi, părăsind casa, a luat o doză de otravă. Iam găsit cadavrul pe porţiunea de verdeaţă dintre trotuarul ce înconjoară Piaţa de Fân şi terasa Bodegii. Doctorul Weber a încercat săi dea toate opritoarele otrăvurilor, dar totul a fost în zadar.

Cei doi incendiatori au rămas în arest, urmând a fi înaintaţi tribunalului. Doamna Cirila Rakoşi a fost înhumată joi, în prezenţa familiei Petcu din Pianul de Sus. Domnul Ferenc Rakoşi nu se întor- sese de la Budapesta. Am aprobat înhumarea deoarece datorită căldurii din aceste zile cadavrul doamnei Cirila Rakoşi începuse să se împută.

P.S. Rog Consiliul Orăşenesc să încerce a reglementa întrun fel sau altul problema jachetelor de damă care sosesc în Medio Monte.

Cu respect, Vacek Iaroslav Syrovy – inspectorşef.

(Va urma…)